Unii specialişti neagă existenţa unei organizaţii naţionale a crimei. Autori ca Daniel Bell, John Coublin sau Francis Janni indică existenţa unor grupuri de infractori care vin in conflict atunci când săvârşesc infracţiuni într-un anumit teritoriu. De asemenea se neagă realitatea unui model de organizare formală a grupului. Opiniile cum ar fi că organizaţiile criminale secrete nu sunt organizaţii formale de tipul corporaţiilor de afaceri, ci sunt sisteme sociale tradiţionale, organizate pe baza valorilor culturale ce nu au nimic în comun cu calităţile birocraţiei moderne sau cum că aceste organizaţii seamănă cu o întreprindere sau o conspiraţie străină, etnică, au fost dezbătute intens, mai ales după anii ’20 ai secolului nostru. Opiniile rămân împărţite, cu toate acestea se consideră că ”crima organizată” sau „organizarea crimei” desemnează concepte şi realităţi diferite a căror rezolvare are nu numai o relevanţă teoretică, ci şi implicaţii practice în strategia de prevenire şi combatere a criminalităţii.
„Organizarea crimei” diferă de ”crima organizată” deoarece:
▪ structura ierarhică rigidă este înlocuită de un sistem interrelaţional flexibil şi eficient.
▪ nu întotdeauna violenţa este cea mai bună cale de înlăturare a persoanelor incomode(ex.: schimburi de funcţie)
▪ infiltrarea în sferele de decizie nu este necesară, infractorii înşişi se află în aceste sfere.
▪ prejudiciul social este cu atât mai mare cu societatea este puţin conştientă că ”organizarea crimei” se repercutează în mod catastrofal asupra nivelului său de trai.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
