Politica monetară a SEBC a fost creată de către Institutul Monetar European (IME).1. Strategiile Băncii Centrale Europene. O strategie de politică monetară reprezintă ansamblul de proceduri care fondează coerenţa deciziilor luate de o bancă centrală pentru a atinge obiectivul său final. Obiectivul principal al SEBC reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor economice în Comunitate. a) Afirmarea caracterului monetar al inflaţiei.Inflaţia, fără prezenţa monetară şi nivelul general al preţurilor nu ar putea exista, şi deci cauza principală a acesteia reprezintă o creştere necontrolată corespunzător a masei monetare în circulaţie.
Avantajele stabilităţii preţurilor se bazează pe patru argumente:
Ø eliminarea distorsiunilor în mecanismul de ajustare a preţurilor relative
Ø diminuarea preţurilor curente de interes nominal
Ø economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizată pentru a reduce efectele de incertitudine asupra preţurilor viitoare
Ø dispariţia efectelor inflaţioniste asupra repartiţiei patrimoniilor reale şi financiare şi asupra repartiţiei veniturilor între creditori şi debitori
Nici o bancă centrală nu dispune de instrumente de politcă monetară care să îi permită controlul direct asupra nivelului preţului.
b) Căutarea unei credibilităţi operaţionale
O politică monetară utilizează anumite intrumente pentru a-şi atinge obiectivele finale. Uneori pentru a ajunge şi a controla ţinta finală este mai uşor de a întrebuinţa un obiectiv intermediar; deci se poate vorbi de ţinte finale şi ţinte intermediare.
INSTRUMENTE → ŢINTĂ INTERMEDIARĂ → ŢINTĂ FINALĂ
Pentru ca un obiectiv intermediar să fie competent trebuiesc luate în calcul:
Ø să fie un indicator fiabil evoluţiei obiectivului final, adică să existe o puternică relaţie între aceştia doi
Ø trebuie să fie urmărit şi controlat de autorităţile monetare
Ø trebuie să aibă caracter de confidenţialitate
Obiectivele intermediare a politicii monetare sunt de trei tipuri: 
Credibilitatea operaţională
– eficacitate
– transparenţă
– responsabilitate din partea BCE
– orientare pe termen mediu- anticipări inflaţioniste pe termen mediu
– continuitate
– coerenţă cu statutul de independenţă a SEBC
c) Linia strategică adoptată
Institutul Monetar European (IME) a reţinut două strategii posibile pentru Banca Centrală Europeană:
Ø un obiectiv monetar ca ţintă intermediară
Ø o ţintă directă asupra inflaţiei
Obiectivul monetar ca ţintă intermediară se bazează pe compararea evoluţiilor prevăzute şi constatate a agregatelor monetare ca ţintă. Dacă creşterea înregistrată a unui agregat monetar este mei rapidă decât creşterea anticipată, politica monetară trebuie să devină mai restrictivă.
Ţintă directă asupra inflaţiei se bazează pe compararea între inflaţia prevăzută şi cea realizaă.
La 13 octombrie 1998 BCE nu a dorit să adopte nici un din strategiile propuse de către IME şi a decis să-mi impună propria politică monetară îndreptată asupra unui obiectiv final reprezentat de preţ şi un obiectiv intermediar un agregat monetar.
Pentru a pune în aplicare aceste două strategii BCE s-a ajutat de cele patru recomandări ale IME:
– fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflaţie
– fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetară
– a utiliza o largă gamă de indicatori
– a fi prospectivă
2. Tabloul politicii monetare a BCE
Prezentarea conţinutului exact şi detaliat al politicii monetare
a) un obiectiv al inflaţiei strict cuantificat
– Un nivel al inflaţiei < 2% pe termen mediu. Acesta subliniază faptul că BCE fixeaşză limitele precise a valorii maxime a inflaţiei compatibilă cu stabilitatea preţurilor ;
– Recurgerea la indicele IPCA (Indicele de Preţ a Consumului Armonizat). Aceste indice a fost creat pentru a evalua mărimea inflaţiilor naţionale în cursul celei de-a II-a faze a Uniunii Economice Monetare, şi este calculat lunar pentru fiecare Eurostat.
b) o ţintă monetară
Ø Agregat monetar la nivelul preţurilor.
În concepţia BCE inflaţia reprezintă în ultimă instanţă un fenomen monetar şi deci va trebui să controleze tendinţa evoluţiei masei monetare de unde rezultă un aşa numit agregat monetar.
Ø Alegerea agregatului M3
Un agregat monetar se defineşte ca fiind suma monedei în circulaţie şi atragerea anumitor exigibilităţi ale instituţiilor financiare. Aceste exigibilităţi trebuie să aibă un caracter puternic monetar din punct de vedere ai agenţilor economici, şi deci ne îndreptăm către lichiditate.
În sens mai restrâns şi imediat, moneda reprezintă o monedă fiduciară (bancnote şi monezi) şi ansamblul depozitelor la vedere deţinute de public.
 |
M1(40%) = Monedă fiduciară (7%)
(agregat restrâns) (+) Depozite la vedere (33%)
M2 (88%) = M1 (40%)
(agregat intermediar) (+) Depozite la termen <2 ani(20%)
(+) Depozite rambursabile cu preaviz
≤3 luni (28%)
M3 (100%) = M2 (88%)
(+) Pensiuni (4%)
(+) Titluri monetare şi intrumente din
piaţa monetară (6%)
(+) Titluri de creanţă cu o durată
≤2 ani (2%)
|
Ø O creştere anuală de referinţă pentru M3
Consiliul Guvernatorilor a anunţat la data de 1 decembrie 1998 o valoare de referinţă cuantificată pentru ceşterea M3 pentru anul 1999. Aceasta va trebui să fie de 4,5%.
c) tendinţele inflaţioniste
· Cauzele non-monetare a mişcării generale a preţurilor:
– factori exogeni (creşterea TVA-ului)
– factori endogeni
· Recurgerea la o gamă largă de indicatori ca:
– Indicatorii cerrerii: – evoluţia salariilor
– evoluţia patrimoniilor financiare private
– Indicatorii ofertei:
– procentul şomajului
– procentul utilizării capacităţii de producţie
– evoluţia costurilor salariale
– costul materiilor prime
– evoluţia procentului de schimb
– subvenţiile asupra producţiei
– evoluţia preţurilor industriale
– distanţa între producţia potenţială şi cea efectivă
3. Instrumentele şi procedurile de politică monetară
Instrumentele şi procedurile de politică monetară fixează cadrul opera-ţional al politicii dusă de către BCE. Aceasta se află în raport cu trei instrumente:
Ø Operaţiile de OPEN MARKET din care fac parte:
– operaţii de cesuine temporară
– operaţi ferme (vânzare-cumpărare de active de către SEBC)
– emisiunea de certificate de datorii de către BCE
– operaţii de schimb de devize a SEBC-ului
– lichidităţi în alb (depuneri la termen remunerate, efectuate de bănci la SEBC)
Ø Facilităţile permanente permit furnizarea sau retragerea de lichiditate ca:
– facilitatea de imprumut marginal
– facilitatea de depozit
Ø Rezervele obligatorii
Cele trei instrumente (operaţii) sunt în acord cu:
· Contrapartidele exigibile a pieţei monetare care reprezintă un ante-contract într-o operaţie financiară şi trebuie să răspundă la anumite criterii de exigibilitate
· Activele exigibile unde toate operaţiile de credit a SEBC trebuie să fie efectuate asupra unei baze de siguranţă (art.18 ce priveşte Protocolul asupra SEBC şi BCE)
· Sisteme de plăţi ce abordează atât operaţiile de plăţi cât şi cele de titluri de valoare. SEBC a pus în funcţiune două tiuri de mecanisme de plăţi:
a) Sistemul TARGET (ACRONIMUL LUI Trans-european Automated Real – time Gross settlement Express Transfer) pentru plăţile interbancare.
b) Sistemul de plăţi a titlurilor de valoare.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
