Putem spune ca legatura fireasca dintre autor si opera sa este relevata pe plan legislativ prin dreptul la paternitatea operei prezinta doua aspecte dintre care unul pozitiv si altul negativ. Aspectul pozitiv consta in dreptul autorului de a revendica oricand calitatea de autor, aspectul negativ consta in dreptul pe care il are autorul de a se opune oricarui act de contestare a acestei calitati din partea unor terti.
In juristprudenta romana recenta a existat un caz in care reclamantul a sesizat instanta ca pe cale de ordonanta prezidentiala sa dispuna sistarea comercializarii lucrarii sale aparute in 1997 pana la pronuntarea unei hotararii irevocabile cu privire la dreptul de autor al respectivei lucrari. In fapt se arata in motivarea cererii ca reclamantul este titularul cursului de specialitate in cauza iar lucrarea contestata ii incalca dreptul de autor asupra mai multor opere intelectuale anterioare.
Instanta in conformitate cu art.2 din Codul procesual civil si cu dispozitiile Legii nr.8 /1996 a constatat ca cererea de chemare in judecata este intemeiata, deci se justifica atat aparenta dreptului cat si temeinicia acestuia.
Intr-o nota la aceasta sentinta se arata ca era preferabil sa se mentioneze ca termenul juridic al solutiei il constituie art.10 din Legea nr.8 care la litera b prevede,, dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al oprei,, cat si un alt articol din aceasi lege care dispune ca,, autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca in ce mod si cand va fi utilizata s-au exploatata opera sa inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii,,.
In literatura juridica se subliniaza ca,, aspectul pozitiv al dreptului la paternitatea operei implica si dreptul autorului la nume,,. Acest drept la nume consta in dreptul autorului de a decide daca opera va fi adusa la cunostinta publicului sub numele sau, sub pseudonim sau fara indicarea numelui (opera anonima).
Autorul operei poate reveni oricand asupra hotararii de a publica opera sub numele propriu. In cazul in care autorul operei a decis publicarea operei sub numele sau, acest nume trebuie sa fie indicat de cesionarul dreptului de reproducere, reprezentare, executare sau difuzare in alt mod a operei pe coperta operei publicate in volum separat la inceputul sau la sfarsitul celor publicate in culegeri periodice, pe programe, afise si pe orice materiale publicitare.
In situatia operelor derivate indicarea numelui autorului operei originale este obligatorie ca si in cazul in care potrivit legii, opera sau fragmente din aceasta pot sa fie folosite fara consimtamantul autorului.
Cu privire la nume si la recunoasterea calitatii de autor este de observat ca vointa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectata intocmai, de pilda prenumele intreg sau cu initiala. Nerespectarea vointei autorului in legatura cu numle constituie adesea nu numai o incalcare a dreptului ci si o incalcare a dreptului la calitatea de autor.
In cazul in care un tert publica o opera proprie sub numele altei persoane de regula un autor cunoscut nu va fi incalcat dreptul la calitatea de autor ci va fi incalcat dreptul moral la nume. Este demn de retinut ca spre deosebire de alte prerogative morale care se sting la moartea autorului dreptul la paternitatea operei nu se stinge, se transmite prin mostenire legala sau testament pe durata nedeterminata.
In ipoteza inexistentei mostenitorilor sau daca acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire exercitarea acestui drept moral se va face de catre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA).