Elementele componente ale structurii organizatorice – continuare

b) Functia
Reprezinta generic, posturile de aceeasi natura din punct de vedere al marimii (ariei de cuprindere), a responsabilitatii si autoritatii (de exemplu: intr-o firma functiei de sef-serviciu ii corespunde un numar variabil de posturi: sef-serviciu personal, sef-serviciu productie, sef-serviciu financiar-contabil, sef-serviciu importuri, etc.).
Functia exprima aria de cuprindere a responsabilitatii si autoritatii unui sef-serviciu, in timp ce posturile le individualizeaza la nivelul fiecarui loc de munca prin intermediul elementelor specifice postului: obiectivul, atributiile, sarcinile, competentele, responsabilitatile, etc.
Functiile pot fi:
1) functii manageriale (de conducere) – intrunesc competente, responsabilitati si sarcini care implica exercitarea functiilor manageriale;
2) de executie – cuprind competente, responsabilitati si sarcini a caror desfasurare implica aplicarea deciziilor emise de titularii posturilor de conducere (managerii).
c) Compartimentul
Reprezinta ansamblul persoanelor amplasate intr-un anumit spatiu si care sunt subordonate, nemijlocit, unui singur cadru de conducere, persoane care desfasoara activitati relativ omogene care necesita cunostinte specializate de un anumit tip (tehnice, economice, juridice, administrative, socio-umane, etc.).
De regula, compartimentele sunt de trei tipuri:
1. compartimente functionale;
2. compartimente operative;
3. compartimente auxiliare.
1. Compartimentele functionale contribuie la stabilirea obiectivelor firmei, ele fundamentand deciziile pe care le adopta conducerea superioara si medie si asigura, in acelasi timp, asistenta de specializare tuturor compartimentelor din structura organizatorica. Aici se includ serviciile, departamentele si diviziile care elaboreaza strategii si politici globale sau in domeniul comercial, marketing-ului, productiei, resurselor-umane, financiare, etc.
2. Compartimentele operative realizeaza obiectivele firmei in domeniile obtinerii de produse si servicii, care constituie direct obiectul de activitate al firmei. in cadrul lor se exercita, cu prioritate, autoritatea ierarhica. Aici intra departamentul de aprovizionare, serviciul de import-export, serviciul de transport (coloana-auto), etc.
3. Compartimentele auxiliare asigura conditiile (utilitatile, serviciile) pentru buna desfasurare a activitatii celorlalte compartimente si servicii (reparatii, intretineri, furnizarea energiei si a apei calde, etc).
d) Relatiile (legaturile) organizatorice sau structurale
Cuprind ansamblul legaturilor dintre componentele primare (post, functie) si componentele agregate (departamentele) ale structurii organizatorice ale firmei.
Ele se clasifica in functie de continutul lor in:
a. relatii de autoritate – instituite prin reglementarile oficiale ale conducerii firmei, exercitarea lor fiind imperativa.
a.1. relatii ierarhice – exprima raporturile instituite oficiale intre titularii posturilor de conducere si titularii posturilor de executie (sefi).
a.2. relatii functionale – apar din exercitarea autoritatii functionale de care dispun compartimentele functionale materializate in: indicatii metodologice, studii, reglementari, regulamente, prescriptii, etc.
a.3. relatii de stat major – iau nastere ca urmare a delegarii unor sarcini, autoritatii si responsabilitatii de catre managerii superiori unor persoane in vederea solutionarii unor probleme complexe care afecteaza obiectivele unuia sau mai multor compartimente.
b. relatii de cooperare (de pasarela) – se stabilesc intre posturile situate pe acelasi nivel ierarhic, dar din compartimente diferite cu scopul realizarii in comun a unor actiuni complexe.
c. relatii de control – se realizeaza intre compartimentele specializate in efectuarea controlului (CFI, CTC) si celelalte compartimente ale structurii organizatorice.
d. relatii de reprezentare – apar intre top managerii si reprezentantii unor organizatii profesionale sau sindicale din cadrul firmei si/sau persoane fizice sau persoane juridice din afara firmei (banci, clienti, finantatori, organele statului).
e) Nivelurile (treptele) ierarhice
Reprezinta ansamblul diviziunilor organizatorice plasate pe aceleasi linii orizontale la aceeasi distanta fata de top-managerul firmei.
Numarul de trepte ierarhice depinde de urmatorii factori:
 marimea, diversitatea si complexitatea activitatii;
 capacitatea manageriala a conducatorilor.
f) Ponderea ierarhica (aria de control)
Este data de numarul persoanelor conduse direct, nemijlocit, de un cadru de conducere, in cadrul firmei. Marimea ei este influentata de numarul de niveluri ierarhice in raport invers proportional (cu cat creste numarul nivelurilor ierarhice cu atat scade masa ponderii ierarhice).
Este necesara o dimensionare corecta a ponderii ierarhice in cadrul firmei pentru a se evita:
 supradimensionarea care conduce la cresterea dificultatilor de coordonare si control;
 subdimensionarea care duce la la cresterea numarului posturilor de conducere, cresterea numarului de compartimente si niveluri ierarhice si deci duce la cresterea costurilor salariale.