1.Comportamentul individual in actul de consum
2.Comportamentul in actul investitional
3.Inovatia
4.Comertul exterior
5.Moneda
6.Factorul demografic
7.Mecanismul de functionare aeconomiei
8.Factorii naturali
Toti factorii concura la fixarea traiectoriei ciclului(unul sau doi fiind dominanti). Cei mai multi analti au luat in considerate unul sau doi factori de influenta, dezvoltind din acest punct de vedere o anumita teorie.
a)Teoriile monetare- vad principalele cauza a fluctuatiilor economice excedentul sau insuficienta monedei(W.Sombrat, C.Juglor, M.Friedman);
b)Teorii ale insuficientei consumului- explica ciclul economic plecind de la variiatiile nivelului consumului in raport cu productia(T.Maltus, Sismondi, Keynes, Marx);
c)Teorii ale supracapitalizarii sau suprainvestirii- vad ciclul ca urmare a excesului de investitii(Hayer).
Ciclurile afacerilor, măsurate în perioada dintre 2 puncte de minim ale creşterii economice, variază ca durata în mod semnificativ.
Ele nu sunt cicluri regulate precum cele ale luminii solare, ci trebuie înţelese mai bine ca rezultatul unor şocuri aleatoare ce lovesc economia şi care pot dura de la peste 20 de luni la peste 100 de luni sau chear mai mult.
Datele statistice demonstrează că după cel de-al doilea război mondial contracţiile economice au avut tendinţa de a deveni mai scurte, în timp ce expansiunile economice s-au mărit. Output-ul (producţia) şi ocuparea forţei de muncă au o tendinţă de evoluţie, cunoscută sub denumirea de trend (tendinţă), iar ciclul afacerilor nu reprezintă altceva decît fluctuaţii în jurul acestui trend. Linia trendului este rezultatul factorilor ce determină creşterea economică pe termen lung.
În practica economică mondială se constată că o parte importantă a fluctuaţiilor output-ului rezultă din şocuri permanente şi nu sunt deviaţii temporare în jurul unui trend neschimbat. Deci efectul şocurilor aleatoare asupra output-ului poate fi persistent în timp. Dacă output-ul creşte neaşteptat de mult într-un anumit an, întregul trend al output-ului va fi mai mare pentru mai mulţi ani în viitor.
Şocuri ale cererii private – cele care pot fi provocate de modificări în aşteptările (prevederile) sectorului privat privitoare la cursul viitor al economiei, în care se includ:
-modificări în învestiţii ale sectorului privat;
-modificări în consum ale sectorului privat.
Şocuri determinate de politica economică – cele care urmează unor decizii de politică macroeconomică şi care afectează, în principal, latura cererii agregate.
Nu este mai puţin adevărat că unele măsuri de politică macroeconomică pot avea efecte şi asupra ofertei agregate. De exemplu, o măsură de reducere a ratei taxei pe venitul personal poate avea efectul diminuării ofertei de muncă.
În toate cele trei cazuri şocurile îşi pot avea originea în ţara respectivă, deci pot fi endogene sau îşi pot avea originea în afara graniţelor ţării, fiind deci de natură exogenă.
Într-o economie cu pieţe competitive perfecte, cu preţuri flexibile şi agenţi optimi nu pot exista asemenea şocuri.
Mecanismele ce propagă fluctuaţiile ciclice, după ce apare un şoc iniţial, se pot grupa în cel puţin trei grupe pe care le redăm în continuare.
Şocuri determinate de ofertă – cele care afectează direct producţia în cadrul unei economii şi în cadrul cărora se includ:
– progrese notabile în tehnologii;
– descoperiri de resurse;
– modificări în preţurile internaţionale ale importurilor de materii prime;
– schimbări climatice severe;
– dezastre naturale etc.
Alăturea de acestea, în ţări cum sunt cele foste comuniste, chiar modificările substanţiale în salariile nominale pot fi considerate ca fiind şocuri ale ofertei.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships