FACTORII DETERMINANTI AI STRUCTURII ORGANIZATORICE

Functionalitatea structurii organizatorice depinde de factorii:
1) exogeni (de mediu);
2) endogeni (interni, corporationali).
Cunoasterea si analiza acestor factori constituie rezerva nelimitata de crestere a eficientei manageriale, crestere care nu este conditionata de un consum suplimentar de resurse.
1) Factorii exogeni reflecta conditiile mediului de afaceri din tara de origine (factori nationali), iar pe de alta parte reflecta contextul general (economie, politica, tehnologie, cultura) in care firma isi desfasoara activitatile pe plan mondial (international). Aceste doua grupe de factori se afla in stransa interdependenta.
a) conditiile economice sunt in continua schimbare. Pot produce oportunitati sau pot genera amenintari pentru firmele deschise spre piata externa, ceea ce impune constituire unei structuri organizatorice capabile sa raspunda cerintelor mediului in carea firma actioneaza (exemplu: organizarea pe divizii geografice), dar in acelasi timp sase adapteze rapid la modificarile climatului economic.
b) progresul tehnic impune realizarea de structuri organizatorice care sa permita inovarea si avansul tehnologic. In acest sens organizarea de tip functional poate fi perfectinata prin asocierea altor tipuri de streucturi sau elemente sau se poate adapta o structura matriciala.
Dezvoltarea tehnologica este considerata cel mai important factor de influenta pentru schimbarile structurii in cazul firmei multinationale s globale.
Telecomunicatiile si informatica au sporit capacitatea firmelor mame de a controla activitatea filialelor (indiferent daca sunt structuri centralizate sau descentralizate).
c) caracteristicile produsului si ale pietei in perioada curenta (cresterea gradului de instabilitate al pietei si a riscului in afacerilor, dezvoltarea de noi produse, modificarile in preferintele consumatorilor) impune adaptari corespunzatoare ale firmei de afaceri internationale. Firmele trebuie sa concilieze doua cerinte contradictorii:
 asigurarea unui grad sporit de coordonare intre activitatile desfasurate pe plan interantional;
 sa raspunda mai bine la cerintele si nevoile specifice diferitelor tari in care firmele sunt implantate.
d) politica guvernamentala fie a statului gazda fie a a tarii de origine poate influenta strategiile de afaceri ale firmei si in consecinta, are un impact asupra structurii organizatorice. Astfel, strategia si formele de internationale, precum si relatiile dintre firma mama si filiale sunt influentate de optiunile guvernamentale in domenii ca:
 stimulente si facilitati;
 garantii pentru investitii;
 politica tarifara;
 prevederile legale referitoare la gradul de integrare locala a productiei;
 cerinte privind angajarea fortei de munca din tara gazda;
 transferurile de tehnologie;
 desfacerea unei anumite cote din productia locala la export;
 cerinte legate de combaterea poluarii, etc.
2) Factorii endogeni includ:
a) dimensiunile firmei si complexitatea activitatii;
b) dispersia teritoriala a activitatii firmei in mai multe unitati;
c) experienta firmei ce isi pune amprenta asupra procesului de internationalizare;
In fazele de inceput ale dezvoltarii, cand firma dispunea de mai putini manageri cu experienta internationala, se utiliza structura cu un compartiment sau o divizie internationala.
d) strategia corporationala se regaseste in modul de concepere si functionare al structurii organizatorice, (structura urmeaza strategia). O strategie de internationalizare activa va duce la evaluarea in forma de organizare a firmei, (de al diviziunea internationala la organizarea globala, geografic-teritoriala, sau pe clienti chiar);
e) cultura corporationala presupune promovarea de proprietari si/sau negociatori si care se reflecta in modul de organizare (de exemplu: o cultura etnocentrica este si convingerea ca numai managerii de la centru pot realiza in mod corespunzator sarcinile care revin filialelor, va impune realizarea unor structuri caracterizate prin centralizarea deciziilor majore si un grad ridicat de control asupra operatiilor interne. Pe de alta parte, o cultura geocentrica favorizeaza dezvoltarea unor structuri descentralizate cu transferul de competente si responsabilitati catre filiale.);
f) nationalitatea firmei, adica cultura de afaceri specifica a tarii de origine, poate influenta modul de organizare international pentru ca exista diferente notabile in conceptia de organizare a firmelor multinationale americane, japoneze, germane, franceza (de exemplu: filialele firmelor europene au un grad mai mare de autonomie, decat cele ale firmelor americane. Firmele americane efectueaza controlul mai ales pe baza de rezultate, in timp ce firmele europene exercita un control de operare, al modului in care se produce. Filialele firmeloor japoneze au mai multa putere de decizie pe plan local, dar sunt obligate, insa, sa puna la dispozitia centrului, in mod frecvent, zilnic chiar date complete despre rezultatele activitatii lor.);
Elaborarea structurii organizatorice
Este adesea un proces complex si dificil pentru ca este nevoie sa se ia in consideratie toate elementele structurii de organizare si factorii care pot influenta buna functionalitate a acestora.
O structura organizatorica functionala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– sa corespunda scopurilor si obiectivelor generale ale firmei de afaceri internationale;
– sa fie supla (sa cuprinda un numar redus de niveluri de conducere);
– sa defineasca cu claritate si precizie functiunile intreprinderii, functiile managerului, atributiile, sarcinile si responsabilitatile angajatilor;
– sa poata fi adaptata cu usurinta, la noile obiective ale firmei;
– sa fie economica (sa necesite cheltuieli cat mai reduse legate de personal).

Principii de elaborare a structurii organizatorice
a) divizarea activitatii firmei exprima cerinta impartirii activitatii firmei, in compartimente, depozite, divizii, in functie de natura si importanta functiunilor firmei, a volumului de munca implicat, a salariatilor de care firma dispune;
b) suprematia obiectivelor – fiecare subdiviziune organizatorica a firmei trebuie sa serveasca atingerii unor obiective precise si judicios stabilite;
c) unitatea de decizie si de actiune – fiecare titular al unui post de conducere sau de executie si fiecare compartiment sa fie subordonat nemijlocit unui singur sef;
d) apropierea conducerii de executie presupune reducerea numarului de niveluri ierarhice la strictul necesar, (aplatizarea structurii organizatorice);
e) interdependenta minima presupune ca definirea obiectivelor si stabilirea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor sa se faca astfel incat sa conduca la reducerea la minim a dependentelor si paralelismelor;
f) permanenta coducerii presupune ca fiecare post de conducere sa fie prevazut cu un cadru care sa-l poata inlocui in orice moment pe titularul sau;
g) economia de comunicatii presupune stabilirea componentei structurii organizatorice astfel incat sa se reduca la strictul necesar informatiile vehiculate intre compartimente separate;
h) concordanta cerintelor postului cu caracteristicile titularului presupune asigurarea corespondentei dintre volumul, natura si complexitatea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor postului cu aptitudinile, deprinderile, priceperile si experienta ocupantului postului;
i) flexibilitatea structurii presupune ca structura organizatorica sa se adapteze permanent la obiectivele firmei, la conditiile de mediu, la starea resurselor interne astfel incat sa se realizeze o adaptare corecta a firmei la aceste aspecte;
j) varianta optima presupune elaborarea structurii organizatorice in mai multe variante si selectarea celei optime in functie de avantajele maxime pe care aceasta le ofera;
k) reprezentarea structurii presupune exprimarea structurii prin organigrama care reda in forma grafica, sugestiva, principalele componente ale structurii. Elemetele de detaliu se exprima in Regulamentul de Organizare si Functionare si fisa postului;
l) eficienta structurii organizatoruce exprima nevoia ca proiectarea structurii organizatorice sa se faca prin comensurarea si compararea cheltuielilor ocazionate de elemetele structurii, cu efecte economice pe care le genereaza.