a) Primele proiecte au apărut o dată cu Planul Barre depus în februarie 1969 la cererea Comisiei.
Acesta prevedea:
Ø interdependenţa între integrarea economică şi monetară
Ø convergenţa performanţelor economice a coordonării politicilor
bugetare şi monetare
Planul Werner din 1970 se axează pe concluziile Barre iar perspectiva sa generală era uniunea economică şi monetară.
Principalele conclizii:
Ø să fie păstrate, dar pe lânga acestea să fie creată o monedă unică. uniunea economică şi monetară are nevoie de o convergenţă a economiilor naţionale;
Ø mişcările de capital trebuiesc să fie totale şi fără restricţii;
Ø fixarea totală şi irevocabilă a parităţilor între monede;
Ø simbolurile monetare naţionale
Acordul de la Bruxelles din 9 februarie 1971 a fost fondat pe concepţiile planului Werner dar au întâmpinat greutăţi în cursul crizei care a afectat anii 1970.
b) Adaptările în faţa crizei din anii ’70
Ordinul monetar internaţional de la Bretton-Woods s-a dizolvat la sfârşitul anilor 1960. La 15 august 1971 preşedintele Statelor Unite, R.Nixon, suspendă convertibilitatea dolarului în aur; deci Sistemul Monetar Internaţional era muribund. CEE a prezervat în ciuda eveni-mentelor interdependenţa şi solidaritatea între monedele statelor membre.
În 1972 la Paris se discută de uniunea economică şi monetară prevăzută pentru sfârşitul deceniului şi a fost lansat Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM) la 3 aprilie 1973 cu sediul provizoriu la Luxemburg.
FECOM, instituţie de tip federal, avea următoarele funcţii:
· gestionarea coordonată a preţurilor de schimb
· era un mecanism de multilateralizare şi compensare a Băncilor Centrale din cadrul Comunităţii
· gestionarea creditelor pe termen scurt între statele membre
În octombrie 1973 are loc criza perolului care a dus la stagnarea planurilor CEE, iar abea în 1979 la summit-ul de la Brena se lansează Sistemul Monerat European (SME).
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
