Liderii grupurilor informale sunt susţinuţi de anumite valenţe subiective, cum ar fi:
• vârsta;
• vechimea în muncă;
• experienţa;
• prestigiul profesional;
• calităţile umane (bunătatea, omenia, sensibilitatea, altruismul, sinceritatea, caracterul, exigenţa, etc.).
Într-un grup doar câteva persoane pot fi lideri informali. Deci, există un singur lider informal ce are mai multă auoritate decât ceilalţi.
Fiecare manager trebuie să afle care este liderul informal cheie şi să conlucreze cu acesta, astfel încât să încurajeze un comportament constructiv care să ducă la realizarea obiectivelor firmei.
Managerul trebuie să fie conştient atunci când grupul informal nu este alături de el, eforturile şi autoritatea sa putând fi subminate.
Organizările informale pot fi, de asemenea, o sursă ce furnizează potenţialii manageri formali. Nu trebuie uitat că, atunci când un lider informal a fost promovat într-un post de manager, el nu s-a dovedit a fi şi un bun manager formal. Există, astfel, numeroase exemple de lideri informali de succes ce au devenit şefi aroganţi şi autoritari odată ce au ajuns sus.
Unii lideri informali au eşuat în funcţii de conducere formală pentru că au fost depăşiţi de competenţe mult mai mari pe care le presupuneau funcţiile manageriale