Expresia politică şi juridică a limitelor teritoriale ale statelor o constituie frontiera de stat.
Frontiera de stat este linia reală sau imaginară trasată între diferite puncte de pe suprafaţa pamântului care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altui stat sau de domeniile limitrofe nesupuse suveranităţii vreunui stat. Ea constituie în esenţă limita juridică a spaţiului în care un stat îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă.
Frontiera de stat este inviolabilă.
Dreptul internaţional cunoaşte două feluri de frontiere de stat: naturale (orografice) şi convenţionale (geometrice).
Frontierele naturale se trasează ţinându-se seama de formele de relief şi de particularităţile geografice: albia râurilor sau fluviilor, înălţimile alpine, văile, litoralul maritim etc.
Frontierele convenţionale sunt linii mai mult sau mai puţin drepte care, în baza unor convenţii internaţionale, despart teritoriile statelor ţinând seama doar în mod excepţional de anumite particularităţi locale sau forme de relief.
Din această categorie fac parte şi frontirerele astronomice, care coincid cu paralele sau meridiane geografice. Asemenea frontiere sunt cele dintre Caneda şi S.U.A., parţial între S.U.A. şi Mexic, între Coreea de Nord şi de Sud, între numeroase state africane, între statele ce stăpânesc sectoarele polare etc.
Ţinând seama de elementele componente ale teritoriului de stat frontierele sunt :terestre, fluviale, maritime şi aeriene.
Frontiera terestră desparte uscatul dintre două state. Poate fi atât naturală, cât şi convenţională, în funcţie de factori foarte variaţi, istorici şi locali.
Frontiera fluvială este linia care desparte apele unui fluviu sau râu de graniţă.
Dacă fluviul sau râul respectiv este nenavigabil frontiera se stabileşte pe mijlocul apei, iar dacă este navigabil, pe linia celor mai adânci puncte ale albiei care formează şenalul navigabil (talveg). Dacă fluviul are mai multe braţe frontiera se fixează pe braţul principal.În cazul în care se schimbă poziţia albiei, frontiera rămâne în principiu pe locul albiei vechi, iar râul devine apă interioară a statului pe teritoriul căruia şi-a mutat albia.
Frontiera maritimă este, spre larg, limita extremă a mării teritoriale, care poate fi de până la 12 mile marine măsurate de la liniile de bază stabilite prin legislaţia internă, iar faţă de statele riverane, o linie trasată prin înţelegere cu acestea, conform unor reguli de delimitare bazate pe numeroase criterii între care echidistanţa, echitatea, linia generală a ţărmului etc.
Frontiera aeriană este linia perpendiculară care porneşte de la traseul frontierelor terestră, fluvială sau maritimă şi se înalţă până la limita inferioară a spaţiului cosmic.
Frontierele de stat se stabilesc prin lege, în conformitate cu tratatele internaţionale. Stabilirea frontierei se face în cadrul a două operaţiuni – delimitarea şi demarcarea.
Delimitarea frontierelor se face în conformitate cu normele dreptului internaţional, prin tratate între statele vecine în care se precizează direcţia şi aşezarea generală a frontierei şi se face o descriere a traseului , care se fixează pe hartă, anexată la tratat.
Demarcarea înseamnă transpunerea în teren a traseului delimitat al frontierei , care se face de regulă de către comisii mixte ale reprezentanţilor celor două ţări şi constă în stabilirea concretă a fiecărui element sau porţiune a traseului , fixarea de borne şi de stâlpi şi de alte asemenea operaţiuni.
Traseul demarcat al frontierei se descrie amănunţit în procese verbale şi se transpune pe hartă la scară mică, iar fiecare semn de demarcare se descrie sau se fotografiază, se întocmesc scheme ale fiecărei zone.
Regimul frontierei de stat se stabileşte prin legi interne care reglementează modul de trecere a frontierei şi controlul la frontieră, paza frontierei de stat, zonele adiacente frontierei, condiţiile de folosire a terenurilor din apropiere , şederea în localităţile de frontieră şi alte asemenea probleme. Legea română este Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României.
Prin convenţii internaţionale între statele vecine se stabilesc punctele de trecere a frontierei, se reglementează răspunderile fiecărei părţi pentru întreţinerea frontierei şi a elementelor de marcare, precum şi numeroase probleme privind colaborarea între guverne şi între organele grănicereşti pentru respectarea regimului de frontieră, prevenirea conflictelor şi incidentelor în zonă şi rezolvarea lor atunci când apar.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
