Dacă privim cu atenţie graficul din figura nr.1 care cuprinde curbele venitului mediu, venitul marginal, a costului marginal şi a costului mediu – curbele costului includ şi profitul normal – constatăm următoarele:
Firma va obţine un profit economic la orice producţie între punctele A şi B, deoarece pentru aceste producţii, venitul mediu este mai mare decît costul mediu, care include şi profitul normal. Firma poate opta pentru producţia care îi asigură profitul maxim folosind informaţiile date de mărimea venitului marginal, şi a costului marginal. Dacă presupunem că firma îşi măreşte producţia cu o unitate suplimentară de produs, se va înregistra o creştere a costului marginal, a ei, cît şi a venitului marginal obţinut. Dacă venitul marginal este mai mare decît costul total marginal, venitul total va creşte mai mult decît creşte costul total, şi deci creşterea în producţie duce la creşterea profitului economic. Aşa deci, firma obţine venit prin creşterea producţiei atunci cînd venitul marginal depăşeşte costul marginal pentru toate creşterile de producţie pînă la punctul C şi deci, este firesc ca producţia firmei, în final, să atingă acest punct.
Ce se întîmplă dacă firma extinde producţia dincolo de punctul C, unde costul marginal depăşeşte venitul marginal. În acest caz, orice unitate adiţională de produs va adăuga mai mult la costul total decît la venitul total şi, deci, ca o consecinţă profitul va scădea.
În concluzie, producţia firmei – mai bine spus volumul de producţie al firmei, care asigură maximizarea profitului – este cel de la punctul C din grafic. Cu alte cuvinte, maximum de profit economic este atins la acel nivel al producţiei la care venitul marginal egalează costul marginal.
Cînd producţia firmei atinge punctul C, costul mediu este D şi costul total este dat de OC*OD. Venitul mediu este E şi, deci, venitul total este OC*OE şi profitul economic este (OC*OE)-(OC*OD) care este, de fapt aria DEGF, în cadrul desenului de la figura nr.1 este haşurată.
Formularea de mai sus prin care se exprimã ideea cã profitul este maxim atunci cînd venitul marginal egaleazã, costul marginal nu este suficientã. Dupã cum observãm în fig. Nr. 2, acest lucru se întîmplã atunci cînd producţia atinge atît punctul X, cît şi punctul Y.
Dacă producţia firmei este la punctul X şi firma va produce în continuare o unitate adiţională de produs, profitul economic al firmei va creşte datorită faptului că costul marginal este mai mic decît venitul marginal. Dacă producţia firmei este la punctul Y şi firma va produce în continuare o unitate suplimentară de produs, profitul ei economic va scădea, deoarece costul marginal va depăşi venitul marginal. Deci, aşa cum am văzut şi anterior, Y este punctul la care producţia maximizează profitul. În concluzie, profitul economic este maximizat atunci cînd venitul marginal egalează costul marginal, iar curba costului marginal este în creştere.
Deci, dimensiunea maximă a profitului economic al firmei, în perioada scurtă, depinde de mărimea venitului mediu şi a costului mediu.
Firma va obţine un profit economic la orice producţie între punctele A şi B, deoarece pentru aceste producţii, venitul mediu este mai mare decît costul mediu, care include şi profitul normal. Firma poate opta pentru producţia care îi asigură profitul maxim folosind informaţiile date de mărimea venitului marginal, şi a costului marginal. Dacă presupunem că firma îşi măreşte producţia cu o unitate suplimentară de produs, se va înregistra o creştere a costului marginal, a ei, cît şi a venitului marginal obţinut. Dacă venitul marginal este mai mare decît costul total marginal, venitul total va creşte mai mult decît creşte costul total, şi deci creşterea în producţie duce la creşterea profitului economic. Aşa deci, firma obţine venit prin creşterea producţiei atunci cînd venitul marginal depăşeşte costul marginal pentru toate creşterile de producţie pînă la punctul C şi deci, este firesc ca producţia firmei, în final, să atingă acest punct.
Ce se întîmplă dacă firma extinde producţia dincolo de punctul C, unde costul marginal depăşeşte venitul marginal. În acest caz, orice unitate adiţională de produs va adăuga mai mult la costul total decît la venitul total şi, deci, ca o consecinţă profitul va scădea.
În concluzie, producţia firmei – mai bine spus volumul de producţie al firmei, care asigură maximizarea profitului – este cel de la punctul C din grafic. Cu alte cuvinte, maximum de profit economic este atins la acel nivel al producţiei la care venitul marginal egalează costul marginal.
Cînd producţia firmei atinge punctul C, costul mediu este D şi costul total este dat de OC*OD. Venitul mediu este E şi, deci, venitul total este OC*OE şi profitul economic este (OC*OE)-(OC*OD) care este, de fapt aria DEGF, în cadrul desenului de la figura nr.1 este haşurată.
Formularea de mai sus prin care se exprimã ideea cã profitul este maxim atunci cînd venitul marginal egaleazã, costul marginal nu este suficientã. Dupã cum observãm în fig. Nr. 2, acest lucru se întîmplã atunci cînd producţia atinge atît punctul X, cît şi punctul Y.
Dacă producţia firmei este la punctul X şi firma va produce în continuare o unitate adiţională de produs, profitul economic al firmei va creşte datorită faptului că costul marginal este mai mic decît venitul marginal. Dacă producţia firmei este la punctul Y şi firma va produce în continuare o unitate suplimentară de produs, profitul ei economic va scădea, deoarece costul marginal va depăşi venitul marginal. Deci, aşa cum am văzut şi anterior, Y este punctul la care producţia maximizează profitul. În concluzie, profitul economic este maximizat atunci cînd venitul marginal egalează costul marginal, iar curba costului marginal este în creştere.
Deci, dimensiunea maximă a profitului economic al firmei, în perioada scurtă, depinde de mărimea venitului mediu şi a costului mediu.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
