Metodele specifice de analiza macroeconomica

Ca orice ştiintă macroeconomia dispune de o metoda proprie de cercetare. Fiind o ştiinţa tânără, ea a împrumutat mai multe instrumente şi tehnici de la alte ştiinţe anterior constituite. Baza metodologică a ştiintei macroec. este totuşi dialectica şli legităţile ei (unitatea şi lupta contrariilor, legea trecerii cantităţii în calitate, legea negării negaţiei). Printre metodele dialecticii utilizate în macroec. pot fi numite: metoda deducţiei, inducţiei, analiza comparativă, relatia cauza-efect etc.
Din metodele matematice pe larg se foloseşte modelarea proceselor economice. Cu ajutorul acestei metode se creează modele economice care presupun teorii simplificate cu ajutorul cărora se prezintă o anumită situaţie economică. In model în forma matematizată se exprimă corelaţia dintre diferite variabile economice:
a. exogene – care se întroduc din afara;
b. endogene – se formează în interiorul modelului şi reprezintă rezultatul final.
Din metodele statistice pe larg se foloseste metoda agregarii care presupune unirea elementelor dintr-o totalitate de fenomene într-un tot- intreg şi formarea agregatului (sunt 4 agregate: antreprenoriat, menagele, statul, mediul extern; 4 pieţe: piaţa marfară, piaţa muncii, piaţa monetară, piaţa hîrtiilor de valoare).
Pe linga aceste metode în macroec. cu succes se utilizează abordarea sistemică.

Sistemul economiei naţionale este un sistem foarte complex, având în componenţa sa mai multe subsisteme ce interactionează între ele într-un mediu economic comun. Printre subsistemele de baza pot fi numite: totalitatea agenţilor economici (producători şi consumatori); resursele naturale (atrase şi neatrase în activitatea economică); resursele materiale acumulate; potenţialul uman; stocuri de ştiinţă şi tehnologie; stocul de învăţământ şi sănătate; stocul de cultură; rolul statului în economia naţională; principiul de repartiţie a averii naţionale.
Specificul analizei macroec. constă în faptul că în procesul de elaborare a politicilor macroec. trebuie sa se ţina cont de factorul “lagul timpului” (întirzierea). Pentru economie, lagul reprezintă perioada de timp de la momentul investirii anumitor mijloace sau elaborarea politicilor macroec. până la primirea rezultatului (efectul de la acţiunea acestei politici).
Unele şcoli macroec. în elaborarea politicilor sale iau în consideraţie factorul aşteptărilor raţionale (comportamentul raţional), care se bazează pe un anumit nivel de informare ecomomică şi cunostinţe economice a populaţiei în domeniul economic. Estimările se fac prin intermediul indicatoril ca produsul intern brut (PIB), sau produsul naţional brut(PNB), produsul intern net(PIN),sau produsul naţional net, venitul naţional (VN). Toti indicatorii macroeconomici se analizeaza folsind expresia lor valorica absolută şi relativă.