Termenul de macroeconomie este întrodus în circuitul ştiinţific în anul 1933 de către economistul englez Ragner Frish. Însă părintele sau fondatorul macroec. a fost J.M.Keynes (1883-1946). În lucrarea sa “Teoria generală a mîinii de lucru a dobânzii şi a banilor” (1936) conturează aria şi problemele de bază ale macroeconomiei.
Macroeconomia operează cu mărimi globale denumite “agregate” cum ar fi: PIB, PNB,VN, masa monetară, cererea agregată şi oferta agregată, nivelul mediu al preţurilor şi rata inflaţiei, rata şomajului, consumul total, investiţii totale.
Macroeconomia include în aria preocupărilor sale nu numai studierea caracterului funcţionării economiei naţionale ca un ansamblu ci şi elaborarea unor recomandări, ştiinţific argumentate, de politica economică. Cu ajutorul acestor politici, deja mai bine de jumatate de secol, guvernele reuşesc să facă faţă problemelor pe care piaţa nu este în stare să le rezolve în mod automat.
Necesitatea analizei macroeconomice este dictată de:
– aspectul practic (economic) al fiecarui individ.
– cresterea conştiinţei politice legate de alegerile sociale.
Problemele macroec. joaca un rol important în realizarea relaţiilor economice internaţionale pentru a prognoza dezvoltarea economiei naţionale pe o perioada îndelungată de timp e necesar de a analiză dinamică principalelor indicatori macroec. în perioda precedentă.