După cum se ştie, în dreptul intern normele juridice îşi au izvorul în contituţiile statelor, în legile adoptate în baza acestora, precum şi în alte acte cu caracter juridic emise de organele executive, prin care se stabilesc reguli obligatorii atât pentru organele organismului statal, cât şi pentru cetăţeni. În dreptul internaţional creatoarele normelor juridice sunt statele şi, în anumite limite, alte entităţi internaţionale. Exprimarea dreptului se face în forme specifice recunoscute de societatea internaţională ca fiind izvoare de drept. Prin izvoarele dreptului internaţional se înţeleg acele mijloace juridice de exprimare a normelor rezultate din acordul de voinţă al statelor. Practica relaţiilor internaţionale a creat de-a lungul istoriei, iar ştiinţa dreptului a consacrat mai multe categorii de instrumente prin care anumite norme ale societăţii umane capătă caracter de norme de drept internaţional sau prin care se crează noi asemenea norme. O enumerare a izvoarelor dreptului internaţional a fost făcută pentru prima oară în Statutul Curţii Permanente de Justiţie Internaţională din 1920, care a fost apoi preluată de Statutul Curţii Internaţionale de Justioţie.Art.38 al statutului acesteia din urmă prevede că în soluţionarea conform dreptului internaţional a diferendelor care îi sunt supuse Curtea va aplica:
a) convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele aflate în litigiu;
b) cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale acceptată ca drept;
c) principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;
d) hotărârile judecătoreşti şi doctrina specialiştilor celor mai calificaţi în dreptul public al diferitelor naţiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept;
La acestea se adaugă şi echitatea (ex aequo et bono).
Rezultă, deci, că tratatele, cutuma şi principiile generale de drept sunt recunoscute ca izvoare principale ale dreptului internaţional, iar jurisprudenţa şi doctrina, în anumite limite şi echitatea, constituie izvoare auxiliare ale dreptului internaţional.
Enumerarea făcută în Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie nu este, însă, exhaustivă.Doctrina şi practica dreptului internaţional contemporan au stabilit că, în anumite limite şi condiţii, pot exista şi alte izvoare ale dreptului internaţional, cum ar actele adoptate de organizaţiile internaţionale sau actele unilaterale ale unor state susceptibile a produce unele efecte juridice în raporturile cu alte state.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
