Participarea României la operaţiunile şi misiunile Alianţei Nord-Atlantice

       

  Pornind de la premisa că,
într-un mediu global  interdependent,
securitatea naţională a României este direct 
afectată  de menţinerea unor focare
de tensiune şi instabilitate, generând o gamă diversă de riscuri
neconvenţionale ( de la terorism la crimă organizată, trafic ilegal,
proliferarea a armelor de distrugere de masă). Armata s-a dovedit a fi unul

dintre cei mai activi vectori de apropiere a României de structurile de
securitate europene şi euro-atlantice, s-a afirmat pentru prima dată diplomaţia
militară eficientă prin pragmatismul ei.  Conştientă 
de aparteneţa sa la cultura europeană, împărtăşind  valorile euroatlantice şi principiile
democraţiei occidentale, România ca membră NATO şi UE îşi promovează şi îşi
protejează interesele naţionale prin realizarea obiectivelor de securitate în
strânsă concordanţă cu obligaţiile şi responsabilităţile asumate în cadrul
acestora. Ministerul Apărării Naţionale s-a implicat activ în toate
iniţiativele majore  politico-militare de
cooperare şi colaborare în regiunea balcanică şi sud-estul Europei angajându-se
fie cu  trupe stand-by ( SEEBRIG,
BLACKSEEFOR)  sau cu asigurarea
mecanismelor politico-militare ( SEDM, SECI). Implicarea României în Afganistan
trebuie înţeleasă  în primul rând ca un
demers  de reducere  a unor potenţiale ameninţări la adresa
securităţi proprii. În 2001 a avut loc o deschidere majoră românească spre
Alianţa Nord Atlantică şi mai ales spre

Statele Unite.  Oferta militară românească de participare la
ISAF-I a avut următoarea bază legală: la 21 decembrie 2001, prin Hotărârea nr.
38 Parlamentul României a aprobat participarea României cu personal şi tehnică
din Ministerul Apărării Naţionale la Forţa Internaţională pentru Asistenţă şi
Securitate din Afganistan. Trimiterea în teatrul de război din Afganistan în
misiunea ISAF, mai întîi un pluton de poliţiei militară, a unei grupe de
ofiţeri de stat major şi a unei aeronave C-130 Hercules.       Operaţia
cu denumirea  de ,, Enduring Freedom”  (,,Enduring Freedom” este o operaţie de tip
coaliţie, condusă  de SUA, care se
circumscrie războiului global împotriva terorismului) a fost declanşată la 7
octombrie 2001, prin puternice raiduri aeriene şi incursiuni ale forţelor
speciale. A continuat cu ofensiva forţelor terestre ale coaliţiei şi trupelor
afgane antitalibane, care a contribuit la căderea capitalei Kabul, la 5
decembrie fiind instituit  un guvern
afgan interimar.         După
aprobarea din 30 aprilie 2002 a Parlamentului României  privind participarea  cu trupe combatante în Afganistan,
Comandamentrul

Central American de la Tampa din Florida, a comunicat  autorităţilor române decizia Comitetului
Întrunital Şefilor Statelor Majore al Departamentului Apărării al SUA de
aprobare a contribuţiei româneşti a unui batalion de 405 de infanterişti din
cadrul Batalionului 26 Ifanterie,, Neagoe Basarab”  din Craiova a reprezentat prima participare
directă  a unei unităţi a Armatei Române
la o misiune reală de luptă în afara teritoriului naţional după  cel de-al doilea război mondial.. Decizia politică de angajare militară românească, alături de forţele Statelor Unite, pe
frontul antiterorist din Afganistan în primăvara anului 2002, a constiuit o
motivaţie majoră pentru susţinerea candidaturii României în vederea integrării
în structurile NATO.

Războiul din Irak a
provocat, înainte chiar de a începe o gravă pierdere a solidarităţi
democraţiilor occidentale şi a întregii comunităţi internaţionale care după
tragedia de la 11 septembrie 2001 părea unită – cu mici excepţii la lupta
împotriva terorismului.  În iulie 2003 a
început angajarea militarilor români în operaţiunea ,, Iraqi Freedom” prin
dislocarea unui batalion de infanterie  urmat de unităţi de geniu, poliţie militară. Implicarea
militară românească în cadrul operaţiei Iraqi Freedom din vara anului 2003 a
reprezentat continuarea politicii de alianţă şi solidaritate a României cu
Statele Unite, începută în anul 2002 în cadrul războiului antiterorist. Terorismul
a devenit un pericol la nivel mondial, terorismul  pândeşte de oriunde.  La
sfârşitul anului 1999 înzestrarea
armatei  române cu tehnică şi echipamente
militare moderne cunoscuse unele realizări timide, fiind în mare măsură
afectată de măsurile de austeritate bugetară. În anul 2002 în cadrul

Direcţiei
Operaţii din Statul Major General a fost elaborată concepţia forţelor speciale.
În anul 2003 a fost înfiinţat un Batalion de Forţe speciale, structurat după
modelul american, pe componente

Alfa-echipa de doisprezece luptători,
Bravo-compania şi respectiv Charlie – batalionul.     Continuarea
procesului de reformă a societăţii româneşti, consolidarea economiei de piaţă,
întărirea instituţiilor  democratice
concomitent cu asigurarea siguranţei şi bunăstării cetăţenilor reprezintă
repere definitorii ale procesului de integrare deplină în structurile politice,
economice şi de securitate euroatlantice. La 19-20 octombrie 2003 a fost
organizat un referendum naţional pentru revizuirea Constituţiei adoptate în
1991.  Modificările aduse au vizat în
principal crearea cadrului legislativ necesar integrării României în NATO şi
Uniunea Europeană. Din punct de vedere al apărării Naţionale, Constituţia  revizuită în 2003 a deschis calea trecerii la
o armată profesionistă prin eliminarea prevederilor referitoare la stagiul
militar obligatoriu, precum şi aplicarea obligaţiilor şi măsurilor corespunzătoare
apropiatului statut de ţară membră.  Ca
membră NATO, România şi-a propus să contribuie la reconceptualizarea flancului
sudic, care să definească parametri unei angajări substanţiale în spaţiul
sud-est european cu prelungire spre zona Mării Negre şi a Caucazului.