liberalizare din Cehoslovacia din 1967-1969. A început cu refuzul
armatei de a susţine cererea lui Novotny de a suprima demonstraţiile
populare. În 1966 nemulţumirile referitoare la exploatoarea economică a ţării de
către URSS au început să fie exprimate deschis iar Slovacia mai puţin
dezvoltată a protestat faţă de guvernarea supercentralizată. Intelectualii l-au
atacat pe Novotny în iunie 1967 şi patru luni mai tîrziu studenţii au organizat
demonstraţii împotriva regimului. În
ianuarie 1968, Dubcek l-a înlocuit pe Novotny în funcţia de lider de partid
deşi nu jucase un rol deosebit în criticile aduse acestuia a încercat să reducă
natura autoritară a regimului comunist şi în timpul Primăverii de la Praga el
şi un număr de colegi reformişti au pus în mişcare un program de liberalizări
economice şi politice, asigurând în acelaşi timp URSS-ul alarmat că ţara va rămâne
un aliat loial. Venira lui Dubcek în fruntea PC Cehoslovac n-a contravenit preferinţelor sovietice.
Dimpotrivă, kaghebişti ce monitorizau zona îl numea „Saşa al nostru” scrie
fostul ofiţer KGB Oleg Gordievski. Tatăl lui Dubcek, dulgher, emigrase din Slovacia
în America. De acolo se exilează la finele anilor ’20 în URSS. În 1938 Stalin a
cerut imigranţilor fie să opteze pentru cetăţenia sovietică fie să revină în
ţările de origine, familia
Dubcek s-a repatriat din Kîrgîstan în Slovacia. După
al II –lea război mondial, Dubcek a absolvit şcoala diplomatică de la
Moscova. Dovezi clare de simpatie îi oferise şi Brejnev în vizita întreprinsă
la Praga în decembrie 1967. În chiar discursul său de preluare a funcţiei,
Dubcek dă asigurări că nu v-a abandona nici calea socialismului nici Tratatul
de la Varşovia. Noul guvern a prezentat
un program de reformă în aprilie şi a propus amendamente constituţionale –
,,socialism cu faţă umană” – să redea libertăţile individuale precum şi să
instituie sistemul multipartidist. Pravda a publicat la 19 iulie 1968 un aşa zis
„ plan al CIA” de sabotare a regimului din Cehoslovacia urmat de acţiuni
contrarevoluţionare în Germania de Est, CIA nu numai că nu se amestecase în
reformele Primăverii de la Praga ci fusese luată prin surprindere de
evenimente. Alaramată de succesiunea
rapidă a evenimentelor, URSS a trimis forţe ale Pactului de la Varşovia să
ocupe Cehoslovacia. URSS nu a fost
mulţumit de asigurările lui Dubcek că Cehoslovacia va rămâne un aliat loial şi
pe 20 august 1968 trupe sovietice susţinute de contingente din state ale
Pactului de la Varşovia (cu excepţia României) au invadat ţara ca să pună capăt
Primăverii de la Praga. În 21 august
1968 Ceauşescu Nicolae refuză de a se alătura Tratatului de la Varşovia care au
invadat Cehoslovacia, Ceauşescu a
zguduit lumea politică internaţională şi a declanşat un val de admiraţie faţă
de România. România era expusă în mod
iminent unui pericol asemănător şi pe baza informaţiilor Ceauşescu a fost în măsură să aprecieze lucid şi exact
situaţia, a încercat să-i ajute pe
Dubcek şi pe Tito. Conform
informaţiilor planul sovieticilor era
invadarea Cehoslovaciei şi peste 2 săptămâni era programată invadarea
României şi peste încă 2 săptămâni era
invadarea în Iugoslavia. Reacţia lui Dubcek a spus că dacă vin ruşii îi primim
cu flori pe când Ceauşescu a zis că dacă vin ruşii îi primim cu gloanţe, pe
când Tito îşi dăduse acordul că la nevoie să ne retragem în Iugoslavia şi să
facem front comun, dacă ataca şi Iugoslavia. În România „ destalinizarea” nu s-a produs
după semnalul Moscovei . Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965) avusese atât un parcurs biografic, cât şi
strategii diferite. După retragerea trupelor sovietice din România în 1958
refuzase manevre militare ale Tratatului
de la Varşovia pe teritoriul naţional.
Dej şi-a declarat independenţa faţă de Moscova în 1964. Succesorul său,
Nicolae Ceauşescu (1965-1989) i-a continuat strategia afirmându-se cu o
politică externă proprie. La 6 martie 1968 la Sofia a avut loc întâlnirea
ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia. Ceauşescu creşte pretenţiile de
„egal” propune ca postul de comandament şef al Tratatului de la Varşovia care
era ocupat întotdeauna de sovietici să fie preluat
prin rotaţie de ţările
membre. La această întîlnire s-a adoptat
un document fără semnătura românilor. România rămăsese singură în cadrul
Tratatului de la Varşovia şi al CAER şi
era în pericolul de a fi desfiinţată ca stat. Ar fi intervenit pe
teritoriul României şi armata ungară, cum au intervenit şi în Cehoslovacia iar armata ungară avea ca
obiectiv Transilvania, bulgarii interveneau în Dobrogea ruşii îşi întindeau
dominaţia până la Milcov. Guvernul
englez era bine informat asupra intenţiei ruşilor de a invada şi România,
situaţie la care britanicii erau hotărâţi să răspundă declarând război Uniunii
Sovietice. De Gaulle a atenţionat Moscova, Washington-ul şi Beijingul deasemenea au atenţionat
Moscova. În Pravda din 25 septembrie
1968 a fost publicat preambulul la ce avea să devină cunoscut drept „ Doctrina
Brejnev” afirmaţiile că statele socialiste trebuie să intervină în afacerile
interne ale oricărui dintre ele care le expune pe celelalte la pericolul
activităţii antisocialiste.
URSS şi-a justificat invadarea Cehoslovaciei prin
doctrina Brejnev pretinzând că fusese
necesar să se anticipeze o posibilă contrarevoluţie dirijată din interiorul
Republicii Federale Germane. Afirmarea
Doctrinei Brejnev n-a ajutat cu nimic
reducerea temerilor Europei Occidentale privind comiterea altor abuzuri de
sovietici. Tentativele URSS de a linişti aceste temeri şi de a convoca o conferinţă europeană asupra
securităţii au fost ruinate de evenimentele produse în 1968. Programul de
reforme în Cehoslovacia a fost abandonat, iar Dubcek a fost îndepărtat din
funcţie în aprilie 1969, după care un nou guvern a reinstalat sistemul comunist.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
