Strategia de securitate naţională cuprinde principalele direcţii privind
asigurarea securităţii naţionale în plan intern şi extern. Strategia în sens
larg poate fi definită ca determinarea obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii ce vizează alegerea modurilor de
acţiune şi de alocare a resurselor care vor permite atingerea acestor
obiective. Securitatea naţională desemnează ansamblul coerent format din
concepţia organizarea şi desfăşurarea acţiunilor şi activităţilor destinate să
asigure şi să garanteze siguranţa cetăţenilor unui stat a întregii societăţii
prin răspunsuri adecvate la provocările interne şi externe de securitate. Strategia
de securitate naţională din 1999 înregistrează o importantă schimbare
obiectivul strategic nu mai este apărarea teritorială accentul deplasându-se
spre interesele şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului. La ameninţările informaţionale, culturale şi
economică, armata nu poate faţă, sunt
nepunticioase şi în strânsă concordanţă cu Strategia de Securitate Naţională a
României statul român nu are inamici declaraţi, nu consideră nici un stat
ca potenţial inamic. România se bucură
de relaţii paşnice cu vecinii şi pe termen scurt şi mediu posibilităţile
a unei ameninţări majore militare la
adresa securităţii şi apărării naţionale
sunt foarte mici. Strategia militară a
României în contextul noilor repere europene şi euroatlantice de securitate nu
mai este privită ca o problemă predominant militară ci se bazează cel mai
mult pe valorile europene consacrate, garantarea drepturilor omului,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, regim
politic bazat pe deomocraţie constituţională strict control democratic civil
asupra forţelor armatei. Centrul securităţii naţionale stă cetăţeanul căruia
statul prin instituţiile abilitate trebuie să-i asigure şi să-i garanteze
siguranţa vieţii. Realizarea bunei guvernări într-o ţară creează condiţiile
manifestării plenare a securităţii naţionale. Conlucrarea cu toate instituţiile
statului pentru redefinirea şi apărarea intereselor naţionale ale ţări,
modernizarea într-o dinamică rapidă a
forţelor armate pentru a putea fi redimensionate. Raţionalizarea şi adecvarea
componentelor sale pentru satisfacerea cerinţelor luptei armate moderne.
Capacitatea defensivă credibilă şi eficientă, bazată pe forţe înzestrate cu echipamente şi
mijloace performante. Guvernarea
democratică văzută ca un concept
care trebuie să se aplice sferelor sociale, economice şi politice ale unei ţări
şi pe respectul dreptului şi a drepturilor umane, lupta împotriva corupţiei ,
promovarea democraţiei şi dezvoltarea participativă şi durabilă. O
dinamică economică ascedentă care pe
lângă bunăstarea ce o poate garanta reprezintă şi suportul material al
dezvoltării pe viitor. Buna guvernare se
defineşte ca maniera în care autorităţile
în exerciţiu administrează resursele
economice şi sociale ale unei ţări. Pe când o guvernare ineficientă este un pericol pentru
exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, acţiunea
guvernamentală poate avea diverse motive – clientelismul, competiţia politică
şi afectează îndeplinirea obligaţiilor internaţionaleale faţă de tratatele
multilaterale la care statul este parte ori şi-au asumat angajamentele
politico-militare, existând riscul producerii unor crize umanitare cu impact
transfrontalier. Buna guvernare se întemeiază pe o serie de principii ce au
fost prezentate într-un document al Programului Naţiunilor Unite pentru
dezvoltare din 1997 şi se referă la: că toţi oamenii ar trebui să participe la
luarea deciziilor direct sau prin
intermediari în instituţiile legitime ce
le reprezintă interesele principiile dreptului internaţional reieşite din Carta
Universală a Drepturilor Omului. Într-o democraţie sănătoasă este esenţial ca activitatea guvernului să se
desfăşoară prin realizarea de politici publice şi totodată să se dezvolte o
discuţie publică în jurul acestora. Gestionarea competentă a sectorului public
existente unui nucleu de administratori profesionişti şi o funcţie publică
eficace. Consolidarea ordinii de drept şi a instituţiilor democratice asigurarea unui nivel de trai decent populaţiei obiective care să
realizează prin mijloace politice, juridice economice. Obiectivul durabil al
aceste strategii era de a răspunde nevoilor din prezent, fără a
compromite capacitatea pentru generaţiile viitoare de a satisface pe ale lor.
asigurarea securităţii naţionale în plan intern şi extern. Strategia în sens
larg poate fi definită ca determinarea obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii ce vizează alegerea modurilor de
acţiune şi de alocare a resurselor care vor permite atingerea acestor
obiective. Securitatea naţională desemnează ansamblul coerent format din
concepţia organizarea şi desfăşurarea acţiunilor şi activităţilor destinate să
asigure şi să garanteze siguranţa cetăţenilor unui stat a întregii societăţii
prin răspunsuri adecvate la provocările interne şi externe de securitate. Strategia
de securitate naţională din 1999 înregistrează o importantă schimbare
obiectivul strategic nu mai este apărarea teritorială accentul deplasându-se
spre interesele şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului. La ameninţările informaţionale, culturale şi
economică, armata nu poate faţă, sunt
nepunticioase şi în strânsă concordanţă cu Strategia de Securitate Naţională a
României statul român nu are inamici declaraţi, nu consideră nici un stat
ca potenţial inamic. România se bucură
de relaţii paşnice cu vecinii şi pe termen scurt şi mediu posibilităţile
a unei ameninţări majore militare la
adresa securităţii şi apărării naţionale
sunt foarte mici. Strategia militară a
României în contextul noilor repere europene şi euroatlantice de securitate nu
mai este privită ca o problemă predominant militară ci se bazează cel mai
mult pe valorile europene consacrate, garantarea drepturilor omului,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, regim
politic bazat pe deomocraţie constituţională strict control democratic civil
asupra forţelor armatei. Centrul securităţii naţionale stă cetăţeanul căruia
statul prin instituţiile abilitate trebuie să-i asigure şi să-i garanteze
siguranţa vieţii. Realizarea bunei guvernări într-o ţară creează condiţiile
manifestării plenare a securităţii naţionale. Conlucrarea cu toate instituţiile
statului pentru redefinirea şi apărarea intereselor naţionale ale ţări,
modernizarea într-o dinamică rapidă a
forţelor armate pentru a putea fi redimensionate. Raţionalizarea şi adecvarea
componentelor sale pentru satisfacerea cerinţelor luptei armate moderne.
Capacitatea defensivă credibilă şi eficientă, bazată pe forţe înzestrate cu echipamente şi
mijloace performante. Guvernarea
democratică văzută ca un concept
care trebuie să se aplice sferelor sociale, economice şi politice ale unei ţări
şi pe respectul dreptului şi a drepturilor umane, lupta împotriva corupţiei ,
promovarea democraţiei şi dezvoltarea participativă şi durabilă. O
dinamică economică ascedentă care pe
lângă bunăstarea ce o poate garanta reprezintă şi suportul material al
dezvoltării pe viitor. Buna guvernare se
defineşte ca maniera în care autorităţile
în exerciţiu administrează resursele
economice şi sociale ale unei ţări. Pe când o guvernare ineficientă este un pericol pentru
exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, acţiunea
guvernamentală poate avea diverse motive – clientelismul, competiţia politică
şi afectează îndeplinirea obligaţiilor internaţionaleale faţă de tratatele
multilaterale la care statul este parte ori şi-au asumat angajamentele
politico-militare, existând riscul producerii unor crize umanitare cu impact
transfrontalier. Buna guvernare se întemeiază pe o serie de principii ce au
fost prezentate într-un document al Programului Naţiunilor Unite pentru
dezvoltare din 1997 şi se referă la: că toţi oamenii ar trebui să participe la
luarea deciziilor direct sau prin
intermediari în instituţiile legitime ce
le reprezintă interesele principiile dreptului internaţional reieşite din Carta
Universală a Drepturilor Omului. Într-o democraţie sănătoasă este esenţial ca activitatea guvernului să se
desfăşoară prin realizarea de politici publice şi totodată să se dezvolte o
discuţie publică în jurul acestora. Gestionarea competentă a sectorului public
existente unui nucleu de administratori profesionişti şi o funcţie publică
eficace. Consolidarea ordinii de drept şi a instituţiilor democratice asigurarea unui nivel de trai decent populaţiei obiective care să
realizează prin mijloace politice, juridice economice. Obiectivul durabil al
aceste strategii era de a răspunde nevoilor din prezent, fără a
compromite capacitatea pentru generaţiile viitoare de a satisface pe ale lor.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
