Principiul neamestecului în treburile interne ale unui stat a fost afirmat în sec 17 de Hugo Grotius, a fost afirmat în unele documente internaţionale din perioada interbelică, cum ar fi Pactul Ligii Naţiunilor, acesta îşi găseşte o consacrare deplină doar după cel de-al II-lea război mondial, fiind consfinţit în Carta ONU (art2pct7) Pactul de la Bogota, Pactul constitutiv al OSA, Pactul Ligii Statelor Arabe, Carta OUA, Constituţia UNESCO, În convenţiile de la Viena 1961 şi 1963 privind relaţiile diplomatice şi consulare, Actul final de la Helsenki 1975 ş.a. Art.2pct.7 din Carta ONU stipulează că nici o dispoziţie nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni ce aparţin esenţial competenţei interne a unui stat şi nici nu va obliga pe membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare în baza prevederilor prezentei Carte. Principiu dat nu împiedică aplicarea faţă de un stat a măsurilor de constrângere în baza deciziei Consiliului de Securitate al ONU în caz de ameninţare a păcii, a încălcării păcii şi în cazul agresiunii. În conformitate cu Carta ONU din 1970 prevede că nici un stat sau grup de state nu au dreptul să intervină direct sau indirect, p/u orice motiv, în afacerile interne / externe ale altui stat. Principiul mai include: interzicerea intervenţiei armate sau altor forme de amestec, ameninţare; interzicerea aplicării sau încurajării folosirii măsurilor de ordin economic, politic, sau de orice altă natură cu scopul de a constrânge alt stat; interzicerea organizării, sprijinirii, instigării, finanţării, încurajării, tolerării activităţilor armate subversive sau teroriste; interzicerea intervenţiei în luptele interne din alt stat; interzicerea aplicării forţei p/u a priva popoarele de dreptul lor la identitatea naţională; dreptul oricărui stat de a-şi alege sistemul său politic, economic, social, cultural. Vorbind despre excepţii există 2 motive: intervenţia solicitată de către autorităţile legale ale unui stat şi intervenţia umanitară. Intervenţia solicitată se produce la cererea guvernului legal, ajutorul acesta nu va fi calificat ca amestec d-ce prin acordarea lui nu se urmăreşte scopul de a constrânge statul solicitant. Când un guvern reprezintă minoritatea populaţiei dintr-un stat, acordarea de ajutor acestuia vine în contradicţie cu principiu dreptului popoarelor la autodeterminare. Ex: URSS în Ungaria, Cehoslovacia, Afganistan sau a SUA în America Latină. În 1975 la sesiunea de la Wiesbaden se stabileşte conform art.4 se consideră licită trimiterea de ajutoare sau alte forme de asistenţă umanitate în favoarea victimelor unui război civil. La 8.12.1988 Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluţia Asistenţa umanitară a victimelor catastrofelor naturale şi situaţiilor de urgenţă de acelaşi ordin. Această rezoluţie presupune facilitarea de furnizare a alimentelor, medicamentelor ş.a. Asistenţa umanitară armată îşi are originea în rezoluţia nr.794 a Consiliului de Securitate ONU din 3.12.1992.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
