Potrivit acestui principiu, veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile publice care urmează să se efectueze, pe categorii, destinaţii şi în funcţie de conţinutul lor economic, potrivit clasificaţiei bugetare.
Individualizarea poziţiilor privind veniturile şi cheltuielile publice, a veniturilor pe resurse şi a cheltuielilor pe destinaţii această individualizare a veniturilor şi cheltuielilor pe baza unor criterii semnifică specializarea bugetară.
Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare.
Clasificarea bugetară trebuie să fie simplă, clară şi să ofere o imagine privind:
a) sursele de provenienţă a veniturilor, pe categorii, cu identificarea veniturilor fiscale, nefiscale, extraordinare, etc;
b) destinaţiile cheltuielilor, curente şi de capital, precum şi pe ramuri şi pe domenii de activitate, pe ordonatorii de credite.
Atenţie! Respectarea specializării bugetare, prin clasificaţia bugetară, presupune utilizarea creditelor bugetare în cadrul destinaţiilor pentru care s-au aprobat, neadmiţându-se virarea acestora de la un ordonator la altul sau de la un capitol de cheltuieli la altul. Virările de credite bugetare, între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare la nivelul fiecărui ordonator de credite se pot efectua fiind de competenţa acestuia pentru bugetul propriu şi pentru bugetele subordonate.
Clasificaţia bugetară tip, elaborată de Ministerul Finanţelor Publice cuprinde ca subdiviziuni: părţi, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe, articole, alineate.