Probele si mijloacele de proba

Probele – elementele dobindite in modul stabilit de lege, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea faptuitorului, la constatarea vinovatiei, precum si la stabilirea si altor imprejurari importante pentru justa solutionare a cauzei.
Clasificarea probelor :
1) dupa caracterul lor :
– probe in acuzare – prin care se face dovada vinovatiei invinuitului, inculpatului sau unui element ce contribuie la stabilirea vinovatiei;
– probe in aparare – au sarcina de a constata inexistenta infractiunii, dovedirea nevinovatiei inculpatului, o vina mai redusa, o circumstanta mai atenuanta.
2) dupa sursa din care provin :
– probe imediate – sunt obtinute din sursele originare(declaratia unui martor ocular);
– probe mediate – sunt obtinute dintr-o alta sursa decit cea originara.
3) dupa legatura cu obiectul probatiunii:
– probe directe – dovedesc in mod direct actul care formeaza obiectul cauzei penale;
– probe indirecte – nu pot dovedi vinovatia sau nevinovatia, dar reprezinta anumite imprejurari cu ajutorul carora se poate conchide asupra actului principal
In calitate de probe pot fi :
– declaratiile banuitului, invinuitului, inculpatului, ale partii vatamate, partii civile, partii civilmente responsabile, martorului ;
– raportul de expertiza ; – corpurile delicte ; – documentele ;
– inregistrarile video, audio, fotografiile ;
– constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale.
Datele neadmise ca probe :
– datele care au fost obtinute prin violenta, amenintare si alte mijloace de constringere ;
– datele prin incalcarea dreptului la aparare a invinuitului, banuitului, inculpatului, partii vatamate, martorului ;
– prin incalcarea dreptului la interpret, traducator al participantilor la proces ;
– de o persoana care nu are voie sa efectuieze actiuni procesuale in caua penala ;
– de o persona care evident stie ca intra sub incidenta de recuzare ;
– dintr-o sursa care e imposibil de a o verfica in sedinta de judecata ;
– cu incalcari esentiale de catre organul de urmarire penala a Codului PP s.a.
Admisibilitatea probelor :
– chestiunea admisibilitatii datelor in calitate de probe o decide organul de urmarire penala;
– argumentarea inadmisibilitatii probelor se face de catre partea care cere respingerea lor;
– sunt admisibile probele concludente si utile.
Circumstantele care urmeaza sa fie dovedite in PP :
– faptele referitoare la existenta elementelor infractiunii, precum si clausele care inlatura caracterul penal al faptei;
– circumstantele prevazute de lege care atenuiaza sau agraveaza raspunderea penala a faptuitorului;
– datele personale care caracterizeaza inculpatul si victima;
– caracterul si marimea daunei cauzate de infractiune;
Concomitent cu circumstantele care urmeaza sa fie dovedite in PP, trebuie sa fie descoperite cauzele si conditiile care au contribuit la savirsirea infractiunii.
Circumstantele care se constata prin anumite mijloace de proba
In PP se constata prin anumite mijloace de proba, urmatoarele circumstante :
1) cauza decesului – prin raportul expertizei medico-legale ;
2) caracterul si gradul leziunilor corporale;
3) incapacitatea persoanei, la momentul savirsirii faptei prejudiciabile, de a-si da seama de actiunile si inactiunile;
4) incapacitatea martorului de a percepe si reproduce circumstantele ;
5) prezenta antecedentelor penale ale banuitului, invinuitului, inculpatului – prin certificat de cazier judiciar.
Fapte si circumsatante care nu trebuie dovedite :
– faptele unanim recunoscute ;
– veridicitatea metodelor moderne de cercetare, unanim acceptate, in domeniul stiintei, tehnicii, artei si meseriei.

Probatoriul

Probatoriul consta in invocarea si propunerea de probe, admiterea si administrarea lor in scopul constatarii circumstantelor care au importanta pentru cauza.
Probele administrate se verifica si se apreciaza de catre organul de urmarire penala sau instanta.
Administrarea probelor – consta in folosirea mijloacelor de proba in procesul penal, care presupune stringerea si verificarea probelor, in favoarea si in defavoarea invinuitului, inculpatului, de catre organelle de urmarire penala, din oficiu sau la cererea altor participanti la process, precum si de catre instanta, la cererea partilor.
Pentru administrarea probelor, aparatorul admis in procesul penal este in drept:
– sa solicite si sa prezinte obiecte, documente si informatii necesare pentru acordarea asistentei juridice, inclusiv si sa poarte convorbiri si cu persoanele fizice daca acestea sunt de acord sa fie audiate in modul stabilit de lege ;
– sa solicite certificate, caracteristici si alte documente din diverse organe si institutii care pot sa le elibereze in modul stabilit ;
– sa solicite cu acordul persoanei pe care o apara, opinia specialistului pentru explicarea chestiunilor care necesita cunostinte speciale.
Tote probele prezentate in cuza penala vor fi verificate sub toate aspectele, complet si obiectiv.
Aprecierea probelor
Fiecare proba trebuie sa fie apreciata din punc de vedere al pertinentei, concludentei, utilitatii si veridicitatii ei, iar toate probele in ansamblu din punct de vedere al corespunderii lor.
Reprezentantul organului de urmarire penala sau judecatorul apreciaza probele conform propriei convingeri, formate in urma examinarii lor in ansamblu, sub toate aspectele in mod obiectiv.
Insatanta pune la baza hotaririi probe la cercetarea carora au avut acces toate partile in egala masura.