Procese profund revoluţionare în sistemele de administrare în ţările Europei s-au produs şi în spaţiul ex-sovietic la hotarul anilor 1980 – 1990. Sistemul sovietic de administrare şi al aşa zisei “democraţii populare” s-a autolichidat. În vacuumul creat a început un proces intens de formare a noului sistem democratic de administrare publică, conform celor trei modele contemporane din lume. Dacă în ţările Europei Centrale şi de Sud-est trecerea la relaţii democratice între autorităţile administraţiei publice este realizat, atunci în ţările ex-sovietice, multe afirmaţii democratice rămân numai pe hârtie şi în lozincile lansate de oratori astfel, în Belorusia, organele administrative au rămas sovietele. Sovietele locale sunt construite în 3 niveluri. Deoarece ţara este împărţită în regiuni, în fiecare unitate administrativă de acest tip cea mai înaltă autoritate publică este sovietul regional, care conduce şi coordonează activitatea sovietelor de district. La rândul lor, sovietele de district unifică, conduc şi coordonează activitatea sovietelor săteşti. Organul reprezentativ suprem şi singurul organ legislativ al puterii de stat în Belorusia este Sovietul Suprem. Principalul organ al puterii executive este Consiliul de Miniştri. Astfel sistemul de administrare în Belorusia a rămas a fi extracentralizat.
Guvernul şi organele administraţiei centrale oficial nu au autoritate de a da directive instituţiilor reprezentative ale administraţiei locale şi nu pot emite ordonanţe ministeriale adresate acestora.
Relaţiile dintre diferite organe ale sistemului administrativ din această ţară continuă în fond să rămână identice regimului totalitar comunist, aspectele lor democratice purtând un caracter formal. În cadrul CSI se evidenţiază în plan pozitiv noile relaţii democratice în Ucraina, Estonia, Lituania, Letonia.
Pe parcursul anului 1994 în Ucraina a fost elaborată o nouă lege a administraţiei locale. Sub aspectul structurii ierarhice Autorităţile de Guvernare se împart în trei niveluri. Distribuţia funcţiilor între Administraţia centrală şi cea locală se efectuează în baza legii. Consiliile regionale şi de district nu au autoritate ierarhică asupra nivelului inferior. Administraţiile locale au responsabilitatea generală de a oferi servicii, să asigure satisfacerea tuturor nevoilor publice locale. Administraţiile regionale şi de district îndeplinesc servicii publice de semnificaţie regională. O direcţie prioritară în funcţionarea sistemelor administrative actuale sunt relaţiile dintre administraţiile locale şi Guvern şi modul în care este supervizată activitatea administraţiilor locale. Însă în Ucraina nu există o instituţie care să supravegheze modul în care autorităţile locale se conformează legii.
Legea nu prevede forme obligatorii de cooperare între administraţiile locale. Cu toate acestea au existat cazuri de cooperare dintre diferite regiuni în ce priveşte politica economică a acestora. Pe lângă cooperarea geografică, între administraţiile locale există şi cooperare politică. În activitatea practică există unele forme de cooperare financiară între administraţiile locale. Însă până în prezent ea nu este prea dezvoltată, deoarece administraţiile locale au reţineri în finanţarea comună a unor lucrări, preferând să obţină subvenţii suplimentare din partea statului. Relaţiile de control continuă practica din trecut. Aici principiile democratice întâmpină riposta conservatismului.
În Estonia, administraţia centrală numai supraveghează legalitatea activităţilor autorităţilor locale. Se utilizează şi diverse forme de cooperare între administraţiile locale. Autorităţile administraţiilor locale pot decide independent asupra înfiinţării unor instituţii comune.
În Letonia principala relaţie dintre organele autorităţilor publice este cea de supraveghere. Autorităţile administraţiei ierarhice superioare supraveghează îndeplinirea legilor de către autorităţile locale, iar în ce priveşte supravegherea din punct de vedere financiar, propunerea pentru legea bugetelor locale prevede că “ instituţiile administraţiei de stat nu au dreptul să se amestece în elaborarea şi executarea bugetelor locale”, dar în acelaşi proiect de lege se arată că “legitimitatea cheltuirii fondurilor primite de administraţia locală de la bugetul de stat va fi controlată de Controlul de Stat şi de Ministerul de Finanţe”.
Legea administraţiei locale prevede că Guvernul trebuie să se consulte cu reprezentanţii ai administraţiei locale înainte de adoptarea unor hotărâri care afectează administraţiile locale, dar administraţia locală nu are putere de decizie în faţa Cabinetului de Miniştri. Negocierele între administraţiile locale şi Guvern sunt înregistrate pe bandă şi legea prevede că Guvernul trebuie să “reconsidere” domeniile în care pot apărea divergenţe de păreri.
Legea permite administraţiei regionale să adopte decizii care sunt obligatorii pentru toate administraţiile locale din regiune în circumstanţele specificate în lege. În acest sens, poate apărea cooperarea obligatorie între administraţiile locale.
O descentralizare foarte distinctă a organelor administraţiei publice este şi în Lituania. Există o autonomie reală între diverse sisteme centrale şi locale. Guvernul, de exemplu, are 12 reprezentanţi fără portofoliu în municipalităţi. Principala lor sarcină este supravegherea activităţilor locale. Majoritatea ministerelor, departamentelor şi inspectoratelor îşi au diviziuni regionale cu care se află în raporturi de colaborare.
Deşi consiliile locale sunt independente de Guvernul central, organele executive ale municipalităţii totuşi trebuie să implimenteze deciziile Guvernului. Guvernul are autorizaţia să anuleze decizia organelor executive ale municipiilor, dacă acestea au încălcat legislaţia în vigoare. Parlamentul poate să dizolve un consiliul local, dacă acesta a încălcat Constituţia sau legea, un decret al Guvernului.
Consiliile locale au şi ele dreptul să se adreseze instanţei judecătoreşti când consideră că le-au fost încălcate drepturile de Guvern.
În Lituania există un şir de forme obligatorii şi neobligatorii de cooperare între administraţiile locale. Cooperarea nu este stipulată prin legile ţării, deci Legea principiilor fundamentale permite administraţiilor locale să se asocieze, principala restricţie asupra cooperării administraţiilor locale constituind-o decizia Parlamentului asupra asociaţiilor de administrări locale.
Cooperarea voluntară dintre administraţiile locale este sporadică. Anumite servicii sunt asigurate de mari întreprinderi, sfera de activitate a acestora acoperind teritoriul mai multor municipii. Această situaţie a fost moştenită din perioada regimului sovietic şi nu este creată prin acordul municipiilor în vecinătate.
La ora actuală în toate ţările din Europa se intensifică procesul de descentralizare, care constă în remanieri ale funcţiilor de stat în dependenţă de evoluţia mediului economic şi politic. Conducătorii politici reformatori şi elita administrativă aplică reforme şi hotărâri care lărgesc drepturile şi obţiunile populaţiei, indică real asupra beneficiarilor şi asigură politicienilor prerogativ corespunzătoare. Analizând situaţia din mai multe ţări, putem constata că în ultimii ani conducătorii politici previzibili au realizat obţiunile popoarelor lor prin aplicarea reformelor decisive.
Reforma instituţiilor statului facilitează cooperarea tuturor categoriilor sociale. Recompensarea avantajoasă a persoanelor fizice şi juridice afectate de reformă poate contribui la cooperarea şi sprijinul acestora.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
