Înăbuşirea dură a “insurecţiei din decembrie” a făcut din “14 decembrie” o dată comemorată cu respect de toate mişcările revoluţionare de mai târziu. Pentru a împiedica izbucnirea altor revolte, şcolile şi universităţile au fost puse sub atenta supraveghere a poliţiei. Spionii poliţiei au fost infiltraţi peste tot. Revoluţionarii, chiar şi cei bănuiţi numai, au fost trimişi cu miile în lagărele de muncă din Siberia. Acestea au fost condiţiile în care Mihail Bakunin a devenit întemeietorul anarhismului rusesc. El a părăsit Rusia în 1842 plecând în Europa Occidentală, unde a devenit un membru activ al mişcării socilaiste. După participarea al Revolta din mai de la Dresda din 1848, el a fost închis şi trimis în Siberia. A evadat până la urmă şi s-a reîntors în Europa. După înâlnirea cu Karl Marx, şi-au unit forţele, în ciuda marilor diferenţe ideologice şi tactice. Problema direcţiei în care trebuia să se îndrepte Rusia era în descuţie încă din timpul lui Petru cel Mare şi a politicii sale de occidentalizare a ţării. Taberele erau împărţite: unii doreau copierea modelelor occidentale, în timp ce alţii doreau renunţarea la tot ce era străin şî revenirea la tradiţiile trecutului. Ultima cale era dorită de slavofili, care-şi manifestau plini de dispreţ părerea despre vestul “decadent”. Slavofilii se opuneau birocraţiei şi proslăveau colectivismul medieval rusesc, aşa numitul mir, sau obştea sătească, împotriva individualismului occidental. Mai târziu, comunismul din Uniunea Sovietică avea să se bazeze nu numai pe doctrina lui Karl Marx, dar şi îndelunga tradiţie rusească a obştei săteşti medievale, mir.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
