Pentru prima oară, oraşul Galaţi a obţinut statutul de port liber în anul 1834, fiind decretat de domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, cu scopul de a facilita aprovizionarea din acest port şi de a se dezvolta comerţul care rămăsese în urmă datorită ocupaţiei turceşti. Importanţa economică a zonei s-a redus treptat, ca urmare a presiunilor continue exercitate de Germania şi Austro-Ungaria, astfel că în anul 1883 Galaţiul îşi pierde statutul de port liber. În 1910 s-a pus problema reînfiinţării unui teritoriu liber în port, pentru a înlesni condiţionarea mărfurilor aduse din exterior spre a fi apoi reexportate, precum şi crearea unor fabrici pe acest teritoriu. Totuşi, acest proiect a eşuat, şi abia în 1929 a fost votată legea pentru zonele libere, ale cărei 29 articole pot fi considerate actuale chiar şi azi, când este valabilă Legea nr. 84/1992. Ca urmare a adoptării acestei legi, activitatea comercială în portul Galaţi, precum şi în alte porturi ca Brăila şi Sulina, a fost reluată într-o oarecare măsură, dar nu a atins nivelul celei din perioada anterioară, astfel că privilegiile de zonă liberă au fost menţinute până în 1931, când au fost abrogate.