Reglementarea concesiunii este o chestiune pe care autorităţile publice au privit-o cu mare seriozitate, datorită importanţei instituţiei şi datorită consecinţelor pe care le are această operaţiune juridică în viaţa comunităţilor locale.
Doctrina românească , în special de după 1866 , manifestă rezerve în ceea ce priveşte această instituţie, lucru reflectat în faptul că lipsesc reglementări în materie atât în Codul Civil, în Codul Comercial.
În perioada interbelică, sediul principal al materiei concesionării l-a constituit Legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice, precum şi Legea contabilităţii publice. Potrivit primului act normativ,articolul 1, toate întreprinderile , instituţiile, exploatările şi aşezămintele publice (sau serviciile din care sunt compuse) care nu au atribuţii exclusiv administrative, precum şi toate bunurile şi drepturile care fac parte din domeniul public sau privat al statului , unitaăţilor administrative-teritoriale sau din domeniul oricăror altor instituţii de utilitate publică, aflate sub controlul acestora, se vor organiza în una din următoarele forme : arendare sau închiriere; concesiune; regie publică sau regie mixtă; regie comercială; regie cooperativă; o combinaţie între aceste sisteme.
Conform aceleiaşi legi, durata concesiunii pentru bunurile domeniului public nu putea fi mai mare de 30 de ani, iar pentru bunurile aparţinând domeniului privat al statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau instituţiilor aflate sub controlul acestora, durata concesiunii era de 50 de ani ( art.25, lit.c).
În prezent, există o serie de dispoziţii legale privitoare la concesionarea bunurilor sau a serviciilor publice, în Constituţie, dar şi într-o serie de legi, cele mai multe anterioare legii fundamentale, cum ar fi Legea nr. 15 din 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar cu modificările ulterioare, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, Legea nr.35 / 1991 privind regimul investiţiilor străine , la care se adaugă o serie de hotărâri ale Guvernului, dintre care reţinem H.G. nr.1228 / 1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionării, închirierii şi locaţiei de gestiune. Importante dispoziţii cu privire la concesiune sunt cuprinse în Legea petrolului nr.134 / 1995, care devine un fel de drept comun în materie de concesionare a bunurilor proprietate publică, deşi legea în speţă se referă la terenurile proprietate publică care conţin resurse petroliere.
În prezent, Legea nr. 219 / 1998 reglementează regimul jurudic al concesionării, alături de Regulamentul privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii ( Monitorul Oficial nr.459 / 30.11.1998).
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
