Sistemul bancar japonez cuprinde aproape 8000 de instituţii financiare. Acest sistem este alcătuit din: Banca Japoniei, băncile private universale sau specializate, băncile pentru agricultură şi pentru întreprinderile mici si instituţiile financiare guvernamentale.
Banca Japoniei, constituită în 1942 şi reorganizată în 1949, este condusă de Policy Board şi administrată de un consilier cu atribuţii de execuţie. Cel mai specific instrument de politică monetară este „dirijarea prin ghişeu” , constând în aceea că, Banca Japoniei informează celelalte bănci la intervale regulate asupra plafonului de creditare adecvat fiecăreia.
Băncile private se divid în 4 categorii:
– Băncile comerciale sunt de două feluri:
1. băncile urbane, în număr de 13.
Toate sunt cotate la bursă şi deţin 40% din totalul resurselor bancare. Cea mai importantă este Banca Tokyo.
2. băncile regionale, în număr de 63, operează în principal în anumite zone, dar cale mai importante au sucursale şi la Tokyo şi la Osaka.
– Băncile de Credit pe termen lung, în număr de trei, dintre care cea mai importantă este Banca Industrială a Japoniei.
– Băncile de Gestiune (trust banks), în număr de 7, funcţionează ca bănci specializate pe baza unei legi din 1948.
– Băncile străine
În sectorul agriculturii şi pescuitului funcţionează pe plan local cooperative de credit, care primesc depozite şi acordă credite.
Instituţiile financiare guvernamentale regrupează 3 categorii:
– Conturile financiare speciale (cel mai important fiind Trust Fund Bureau)
– Băncile Guvernamentale, care sunt: Banca pentru Dezvoltare şi Banca de Export – Import
– Corporaţiile publice de finanţare operează în sectoare speciale, cum ar fi construcţiile de locuinţe sociale.