Pe continentul asiatic, Iordania este ţara arabă cu cele mai multe ZEL: Zarka, Ramtha, Aqaba. Portul Aden, principalul oraş al Zemenului a devenit operaţional în 1995. În emiratul Sharajah din Emiratele Arabe Unite se construieşte cel mai mare port artificial din lume. Din cele 12 zone libere pe care le-au avut insulele Filipine, în 1986 doar trei mai erau operaţionale: Bataan, Baguio şi Mactan.
Una dintre cele mai importante ZEL asiatice este portul Singapore, care deserveşte aproape întreg sud-estul Asiei, comerţul de tranzit între Japonia cu America şi Europa.
China deţine 5 ZEL în care funcţionează 5,4 mii obiective cu participare de 9,4 miliarde USD ce produc o zecime din exportul total al ţării. Aceste zone asigură promovarea Chinei printre cele 7 puteri industriale ale lumii. Mai mult de 50% din producţia lor este vândută pe piaţa internaţională, trata creşterii lor economice este în medie dublă faţă de rata creşterii naţionale.
În insula Taiwan s-a realizat o altă zonă economică specială – Parcul Industriei Ştiinţifice de la Honichu. Exemplul Taiwanului a fost urmat şi de ceilalţi “trei dragoni asiatici”(Coreea de Sud, Hong Kong şi Singapore). Se urmăreşte astfel intensificarea prezenţei investitorilor străini într-o regiune ce urmează să devină unul dintre cele mai mari centre de afaceri ale spaţiului Asia – Pacific.
Reprezentanţii de la Moscova, Beijing şi Phenian au convenit la începutul anului 1994 asupra înfiinţării unei “zone economice internaţionale”, ce se întinde pe 10.000kmp.
Una dintre primele zone de comerţ liber în ţările în curs de dezvoltare a fost Kandla, creată în 1965 în India. În 1975 Monrovia(Liberia) a fost transformată în ZEL, care acoperă 200 ha. ZEL Colon(istmul Panama) este prin dotările sale şi rezultatele obţinute, printre cele mai complexe şi eficace din lume: peste 800 întreprinderi, peste 12.000 lucrători, afaceri de peste 2,5 miliarde USD. În Costa Rica primele ZEL au fost înfiinţate începând cu 1978: Main, Caldero, Cartego. În mai 1994, în Argentina au fost înfiinţate 24 ZEL, în fiecare provincie câte una, la o distanţă de 300 km între ele, care reprezintă “adevăraţii poli ai dezvoltării acestui stat sud-american”.
Putem concluziona, astfel, că la sfârşitul sec. XX, numărul total de ZEL, în ţările în curs de dezvoltare, a crescut de la 8 la 70. La graniţa anilor ’80-’90, 30 de ţări în curs de dezvoltare dispuneau de ZEL, iar altele 20 plănuiau sau chiar îşi înfiinţează 33 de ZEL. În anul 1990, în ţările din Asia funcţionau circa 20 de zone, în Africa – 6, în America Latină – 20. În prezent, evoluţia lor demonstrează deosebita proliferare a ZEL în diversele regiuni în curs de dezvoltare ale planetei.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships