Politici de gestionare a dezechilibrelor.

Politici de ajustare (de gestionare a dezechilibrelor) sunt polticile care acţionează pe termen scurt dar fără aspect de conjunctură, utilizate pentru menţinerea echilibrului economic general sau pentru reducerea la echilibru a sistemului economic destabilizat.
Din categoria politicilor de ajustare fac parte:
1. Politica monetară politica care urmăreaşte macrostabilizare prin intermediul cotrolului masei monetare din sistemul economic. Principalele instrumente ale politicii sunt: manevrarea taxei scontului şi a rescontului, operaţiunile open-market, ratei rezervei obligatorii ş.a.

2. politica fiscal-bugetară (stabilirea impozitilor, cheltuelilor guvernamentale)- politicaă care urmăreşte soluţionarea celor două dezechilibre din economie ca şomajul şi inflaţia numite ecart recesionist (deflaţionist) şi ecart inflaţionist.
3. politica preţurilor politică cu impact mai mic pentru stabilizare. Se referă la stabilirea pe cale administrativă a unui preţ minimal sau maximal la un anumit bun sau serviciu ori la o anumită resursă economică cu scopul de a orienta deciziile şi comportamentul agenţilor economici în sensul dorit sau urmărit de partea publică (ca exemplu caracterul deficitar sau strategic al unei resurse sau al unui bun sau social ).
4. politica de venituri – manevrarea nivelului veniturilor din economie. Parte a politicii fiscale dar care utilizează instrumente ca taxe negative(plăţile guvernului agenţilor pentru venit prestabilit pentru a completa nivelul de consum pe care societatea consimte să-l asigure membrilor săi), respectiv taxe pozitive (impozit invers)
Politicile de ajustare au efecte perisive ca :
• apariţia surplusului pe piaţă
• deficitelor pe piaţă
• reducerea veniturilor bugetare
• costuri mari