In vechiul drept roman existau trei forme de testament si anume: testamentul calatis comitiis ; testamentum in procinctu ; testamentum per aes liberam. Testamentul calatis comitiis imbraca forma unei legi votate de catre comitia curiata , de unde se deduce ca la inceput romanii priveau cu o anumita reticenta testamentul , act prin care succesiunea prevazuta in lege putea fi modificata . Comitiile calate erau intrunite intr-un scop religios , prin ele infaptuindu-se totodata si adoptarea testamentelor . Ele se intruneau de doua ori pe an , respectiv la 24 martie si 24 mai , pentru ca in zilele de 23 ale acestor luni avea loc ceremonia trimbetelor care serveau la convocarea poporului in curii . Un herald traversa orasul si chema cetatenii in curii . Comitiile jucau un rol de simpli martori sau legislatori , ca marturie a actului solemn. Testamentul era un vot al comitiilor calate dupa propunerea noului pontif . In forma initiala , el avea inteles de adrogatiune , fiind un act de completare a familiei , adica facut in lipsa copiilor. Femeile , care nu aveau acces in comitiile calate nu puteau sa faca testament sub aceasta forma . De asemenea , nici puberii care nu puteau lua parte viata cu caracter religios , rezervata patricienilor , nu puteau face testament si nici institui sub aceasta forma .
Testamentul trebuia sa fie facut cit mai simplu . O declaratie in fata poporului sub arme ;tinea locul formalitatilor prin comitiile calate.
Testamentul in procintu prezenta dezavantajul ca era accesibil numai militarilor , deci cetatenilor ce aveau virstele cuprinse intre 17 si 46 de ani .
Testamentul per aes et libram reprezenta o aplicatiune a mancipatiunii .
Cel care voia sa faca un act de dispozitie a bunurilor sale dupa moarte – testatorul – transmite prin mancipatiune patrimoniul unei persoane numite emptor familial . Acesta se efectua printr-o vinzare fictiva , insarcinind pe cumparator sa dispuna de bunuri dupa indicatiile lui , incheind asa numitele pacte fiduciare , in care se arata numele succesorului , precum si felul in care sa fie impartite .
Aceasta forma de acte intre vii era accesibila si pentru plebei.
Familiae emptor nu este un herede , el detine doar locul unui herede .
Testatorul putea sa dea dispozitii oral . Romanii nu cunosteau iscalitura moderna , martorii intrebuintind drept pecete un inel ce se aplica in dreptul numelui lui.
Testamentul per aes et libram publicum se numea astvel deoarece numele mostenitorului era comunicat celor prezenti care stiau ca vor fi mostenitori . El era tot o aplicatie a mancipatiunii dar de data aceasta mancipatiunea era deturnata de la scopul ei , deoarece nici unul din efectele sale reale nu se mai produceau . Emptor familiae nu mai devine proprietar al bunurilor mancipate si el declara in mod solemn cu ocazia mancipatiunii ca in baza insarcinarii testorului bunurile se afla in paza lui , desi le-a cumparat . Testamentul per aes et liberam publicum cuprinde doua acte distincte , respectiv ‘mancipatio’ si ‘nuncupatio’.
Nuncupatio era partea principala a testamentului , mancipatio intervenind numai de forma.
Totusi , strins legate unul de altul ,aceste doua acte trebuiau sa se indeplineasca , adica fara a fi intrrupte de nici un act strain testatorului.
In perioada dreptului clasic apar noi forme de testament :
· testamentul noncupativ – era actul care se infaptuia sub forma unei declaratii , nuncupatio ; pronuntate cu voce tare in prezenta a sapte martori prin care face sa se cunoasca numele heredelui si ultimile sale acte de vointa . Aceasta forma de testament se folosea de catre cei cei care nu aveau timp sa-si scrie testamentul , fiind surprinsi de apropierea mortii si totodata pentru cei ce nu cunosteau carte .
· testamentul pretorian – consta intr-un inscris care purta sigilii a sapte martori in care gasim ramasite de la testamentul per aes et libram.
Pretorul abandoneaza actul sub forma mancipatiunii , devenit fara continut juridic . Testamentul se reduce numai la un inscris cu sapte peceti ale martorilor.
Pretorul a transformat pe emtori familiae in martori alaturi de cei cinci necesari pentru procesul de mancipatiune .
Testamentul militar nu presupune vreo conditie de forma . El putea fi facut oricum cu conditia din partea testatarului , care trebuia sa fie clar exprimata .
Mai tirziu , in perioada dreptului imperial , apar noi forme de testament specifice acestei perioade :
· testamentul civil in forma orala – manifesta vointa testatarului , clar exprimata verbal fata de martori , cinci la inceput apoi sapte .
· testamentul in forma scrisa – nu se mai executau pe table de ceara ci erau scrise pe papirus si pergament . Testamentul se putea prezenta martorilor , infasurat sub forma unui sul , atit cit este scris , ca numele si pecetile lor in subscriptio sa fie puse in reliqua parte , fara ca ei sa vada continutul.
Pentru ca testamentul sa fie valabil nu era necesar sa fie incrisa o anumita data .
Intre timp au aparut si alte forme de testament ca testamentul olograf – recunoscut de Valentin al III , trebuia sa fie scris in totalitate de testatar .
Testamentul public a fost recunoscut ca o constitutie a lui Teodosiu si Honariu la 413 i.e.n.
· testamentul public esre o declaratie verbala facuta inaintea autoritatilor judecatoresti sau municipale , in urma careia se inchee un proces verbal .
· testamentul principi obligatum , era scris si apoi remis pentru pastrare in cancelaria imperiala . Acesta era folosit de personalitatile de baza ale imperiului .
· testamentul exceptional este acela facut in conditii speciale , cind testatarul era in imposibilitate de a vorbi , auzi sau vedea . Astfel pe timpul lui Iustinian a aparut testamentul orbilor , care spre deosebire de alte forme de testament , trebuia scris nu de un martor ci de un tabularnes , ofiter public al cetatii , iar continutul actului de testament trebuia adus la cunostinta si martorilor .
· testamentul surdo-mutilor era actul prin care acestea trebuiau sa-si scrie singuri testamentul . La tara , unde gradul de instruire era mai scazut , era de ajuns ca la intocmirea actului sa fie prezenti cinci martori.
Pe parcurs , s-au facut derogari in favoarea militarilor , astfel incit Caesar si apoi Traian le-au dat un caracter permanent .
testamentul militar putea fi intocmit oricum , numai sa poata fi aprobat . El era valabil atita timp cit se gasea cineva sub arme sau un an dupa ce a fost eliberat printr-o misii a hortesa .
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
